stă tot timpul sub plafonul (destul de scund şi foarte artificial) stabilit din pornire, merge liniar, nu te implică neam şi curând-curând te criminalizează prin plictiseală, în ciuda potopului de strangulări, prunci îngropaţi de vii, gloanţe trase fie-n raţe, fie-n ţeste, şi alte grozăvii care-mproaşcă cu sânge peste secvenţe şi peste timp – cum s-ar dori, în unele figuri de stil pretins significative.

un delicios film de autor deghizat în film de serie B, deopotrivă comedie neagră şi horror senzaţionalist.

Duce lipsa acuta de un ritm alert, absenteaza si cursivitatea din scenariul uneori frant de aglomerarea de idei, dar mediul specific Chan-wook Park si temele adiacente sunt pregatite sa compenseze anormalul.

Raportat la precedentele filme ale regizorului coreean Chan-wook Park, al căror fan înfocat mă declar, (Oldboy, Thirst, Sympathy for Mr. Vengeance, Lady Vengeance, I’m a Cyborg, But That’s OK), actualul Stoker e cât se poate de dezamăgitor, însă raportat la nișa din care face parte, adică filme ușor psihotice, eye candy, dar până la urmă comerciale, Stoker e cât se poate de în regulă.

Regia filmului este impresionantă, iar suspansul pe care Park îl creează înainte de a-și ucide personajele este asemănător cu cel al lui Hitchcock prin unghiurile de filmare și a coloanei sonore.

Un studiu de caz despre ereditate şi legea junglei.

Stoker pare promitator din trailer, iar numele regizorului, chiar si nationalitatea confirma valorea filmului. Insa pe mine m-a dezamagit doar dintr-un singur punct de vedere… si anume scenariul, care mi se pare slab, banal de un clasic hollywoodian, cliseic si destul de previzibil.

Stoker e aici. Uneori, poate că e un pic inconfortabil, alteori, hipnotic… dar, per total, un singur lucru e constant – Stoker este fantastic.

La fel de fascinant, pe cât este de frustrant, Stoker irosește tot potențialul pe care-l avea de a fi un film măreț. În schimb, se mulțumește cu a fi unul admirabil.

Un mister bizar, pervers și frumos redat, pe care vei dori – sau nu – să-l rezolvi.

ultimul act din Stoker este la limita dintre senzațional și prostesc.

Dincolo de ”ambalajul” frumos, Stoker nu este altceva decât un film ieftin de serie B; un schelet animat trimis să ne sperie. Și cel mai distractiv este atunci când se leapădă de haine.

Park construiește o tensiune erotică care stă să explodeze. Unora li se va părea că a mers prea departe. La naiba cu ei.

Stilul lui Park Chan-wook a oscilat întotdeauna între sublim și absurd. Stoker, primul său film în limba engleză și realizat în America, nu face excepție.

Nu este niciun mister în Stoker, ci numai ”stil” și ideea ridicolă că lumea este dominată de forțele răului.

Un amestec intens de horror, thriller și dramă, acesta este o dovadă de cinema excepțional.

Un Hithcock curajos și pervers.

Stilul vizual al lui Park și interpretările actorilor fac găurile ocazionale din scenariul lui Wentworth Miller să fie, practic, irelevante.