O anomalie neașteptată – un sequel care este atât mai bun, cât și rezolvă unele probleme ale predecesorului.

Deși este subțire și nebalansat, „The Strangers: Prey at Night” este un film cu stil ca în genul celor din anii ’80.

Nu este niciodată un semnal bun atunci când un film își prezintă primul element muzical ironic înainte ca orice să fie ironic.

Este ajutat de atmosfera pe care o crează, ritmul său și dibăcia cu care este realizat, față de multe alte filme horror de felul său.

Un horror exasperant.

Spectatorii vor fi prea ocupați să ofteze pentru a se mai și speria.