În ciuda unor momente foarte bune, Trainspotting 2 nu reuşeşte să depăşească abordarea nostalgică şi să comunice relevant un mesaj despre generaţia rataţilor acum cvadragenari.

Fara sa traga prea mult de primul film, T2 Trainspotting e un film solid chiar si daca ar fi singur, ceea ce spune foarte multe despre cat de bine e realizat.

Cinic si acid, T2 Trainspotting ne rezerva 117 minute de conflict cu viata, fara menajamente: disperare si speranta, iubire si rautate, victorii si deziluzii, drama si umor negru.

Trainspotting 2 este un film amuzant, pe alocuri iraţional, care își ridiculizeazӑ personajele, dar care alege viaţa.

Formal, „T2 Trainspotting” nu mai are exuberanţa inepuizabilă şi irepresibilă care a făcut din „Trainspotting” un film devenit baza unei adevărate religii cinefile pentru fanii săi (deşi păstrează o doză bună de energie în care comicul este la concurenţă cu melodramaticul). Dar e greu de spus dacă se putea altfel.

T2: Trainspotting distrează și captivează. Dar, cel mai mult te face să te uiți mai atent la tine.

Nu este la fel de stimulent precum originalul (pentru că nici nu ar putea), dar prezintă un capitol mai liniștit, cu o rezonanță mai emoționantă din viața acestor personaje fascinante, deși cu defecte.

Un sequel profund și inteligent.

Ceea ce este impresionant la T2 este cât de bine reușește să păstreze spiritul originalului, deși recunoaște cât de multe s-au schimbat în anii care au trecut.

Este inventiv și plin de surprize.

Mult așteptat, foarte întârziat și dezamăgitor de redundant.

Are aceeași energie, același pesimism sfidător și nu e nimic care să i se asemene.