nu susțin că lipsa patetismului îl face mai prost, sau că inserția momentelor comice ar fi nefuncționabilă, mă gândesc doar la ce se pierde când citezi filme și arhetipuri, pentru că, din păcate, de pe urma a ceea ce ar fi trebuit să fie un joc extrem de delicios, eu, una, nu m-am ales cu mare lucru.

Declick-ul filmului este la minutul 30, cand eroul nostru viseaza ca… aude, ca lucrurile din jurul sau produc sunete, cand un simplu fulg ce pluteste prin aer si se aseaza pe pamant se aude ca un cutremur. Un cosmar pentru un om care considera ca numai filmul mut exista, un vis din care se trezeste cu greu si care ii schimba cu adevarat starea sufleteasca.

Artistul e mai mult decât o pastişă a filmului mut (se diferenţiază aşadar de Silent Movie al lui Mel Brooks), e un comentariu accesibil şi pertinent la adresa întregii perioade ce precede apariţia sunetului şi la adresa industriei filmului de azi.

Cineva(Michel Hazanavicius) cu ceva aparte(The Artist) a reuşit să reducă trecutul în prim plan şi să ne încânte de la început până la final.

Da, poveștile cinematografice se pot întoarce la câteva mijloace simple și expresive, se pot întoarce la emoțiile subtile și gesturile oneste. F.W.Murnau era de părere că, deși inevitabil, sunetul a venit prea devreme; cu atât mai mult în epoca 3D și a balastului zgomotos, se pare că tăcerea e de aur.

E simplist si cam naiv dar intr-un fel in care iti creste dragul de el. Si pentru ca Hollywood iubeste filmele care il iubesc, puteti fi siguri ca vom auzi de el in perioada Oscar.

Vreti dans si multa muzica, vreti expresivitate si o poveste induiosatoare si aveti rabdare pentru un film in care replicile sunt induse? Atunci mergeti sa vedeti fermecatorul The Artist.

E un film delirant, minunat, incredibil de grozav.

Pur și simplu, irezistibil.

Acest film francez făcut în L.A. îi va încânta pe cinefili cu dragostea pe care o arată pentru epoca de aur a cinematografiei.

Acesta nu este o lecție de istorie a filmului, ci, mai degrabă, o expresie generoasă și sentimentală a dragostei nestăpânite și nebune pentru cinema.

The Artist este o minune a epocii sale, la fel cum Avatar este un miracol, deși privește lucrurile dintr-o direcție total opusă.

Cea mai bună dulcegărie a acestui an.

Nu mă pot abține de la a mă gândi că cei care l-au făcut n-au avut nicio idee despre rostul acestui film, în afară de a omagia vremurile trecute.

În zilele de după ce am văzut The Artist, încă nu mi l-am putut scoate din minte, pentru că adevărata poveste de dragoste prezentă în film este cea dintre noi, publicul secolului 21, și inocența filmelor vechi, care, aici, devin noi, din nou.

s-ar putea să fie cel mai bun film pe care-l vei vedea pe parcursul întregului an

o glumă de film de înaltă clasă, de școală, cu o valoare superficială. Dar este o glumă fermecătoare și absolut superbă.

Atât un film pe placul publicului cât și o bucată magnifică de cinema.

Finalul fericit m-a trezit în picioare, aplaudând pe parcursul genericului de final. Abia aștept să-l văd din nou.

Un frumos și ambițios efort, plin de nostalgie, care demonstrează că realizatorii săi sunt, într-adevăr, artiști.

The Artist cuprinde toate motivele pentru care mergem să vedem filme: acțiune, râsete, lacrimi și șansa de a ne pierde într-o altă lume.