Este ceva deprimant la filmele despre politică, chiar şi în cazul unuia atât de deschis şi de amuzant precum The Campaign încearcă să fie.

Chiar dacă nu reuşeşte să fie acea satiră politică îndrăzneaţă aşteptată, totuşi este o comedie solidă de mainstream.

Nepoliticos, zgomotos şi grosolan, filmul The Campaign reuşeşte într-o manieră veselă să aducă în lumină starea tristă a politicii americane.

The Campaign oscilează între subiecte vagi şi unele chiar absurde.

Numai energia lui Ferrell şi a lui Galifianakis te menţine „în priză”.

Ar trebui să-i recunoaştem meritul regizorului (n.n. – Jay Roach) în a-i ghida pe Ferrell şi pe Galifianakis în a interpreta personaje care se află la o distanţă apreciabilă de cele obşinuite lor.

The Campaign nu lasă niciun element al satirei să-i scape.

Efortul de a dezbate lucruri mult mai „măreţe” înăbuşă orice simţ al comediei.

Ferrell şi Galifianakis sunt rivali amuzanţi într-o satiră de mediul politic, care confundă prostul gust cu acuitatea comică.

(…) la filmul The Campaign faci mai mult exercitiu la muschii abdominali de la ras decat echivalentul a patru ore de mers la sala!

Comedia colorată şi ireverenţioasă, în bună parte improvizată, găseşte în politică un loc de joacă ofertant, cel puţin atât timp cât se ocupă de capcanele pe care şi le întind cei doi protagonişti.