The House That Jack Built ar putea fi și mărturisirea lui Von Trier față de noi că arta pe care o face îl distruge… că procesul în sine e infernal, ca o coborâre în iad.

Jack, acest personaj bestial, probabil insul cel mai nesuferit pe care l-a dat cinema-ul în ultima vreme, îi permite lui Lars von Trier să reabiliteze un pilastru bîntuitor al mentalului american – criminalul în serie.

Un film extrem de dens, cu simboluri, referințe, aluzii și reflecții originale – și, culmea, cu ceva suspans (firește, ironic).

[…] un film teribil de ambiţios, deopotrivă amuzant, grav şi inconfortabil.

Faptul că filmul se încheie în iad pare inutil. Am fost deja acolo pentru două ore și jumătate.

Respingător sau fascinant – von Trier vrea doar să fii atent la el. Este decizia ta dacă merită să fie văzut.

O idee provocatoare executată cu dăruire doar pe jumătate.

Eșuează să facă depravarea o experiență care să stimuleze sau să îngrozească.

Tensiunea este în porțiuni mici în acest film monoton.

Unul dintre cele mai slabe filme ale lui von Trier.

Este un chin groaznic și obositor.

Surprinzător este că The House That Jack Built este deseori stupid, dar și tulburător.