„Mockingjay Part 2” incheie spectaculos o franciza promitatoare care debuta fragil.

În contrast cu aventurile extreme din Capitoliu, finalul este un sirop aproape indigest, dar în stare să sublinieze din nou puterea de adaptare a uneia dintre cele mai ataşante eroine feminine din ultimele decenii de cinema.

Seria a început şi se termină cu Jennifer Lawrence, cu chipul ei în prim-plan, cu discursul, cu vocea ei pe cântecul genericului de final. De văzut, de gândit.

The Hunger Games: Mockingjay – Part 2 este exact ceea ce te-ai aștepta de la un asemenea titlu diform, care este insuficient.

Mockingjay, Part 2 are parte de interpretări solide de la distribuția sa impresionantă, dar pare prea apăsat de gravitatea poveștii.

Chiar și când seria Hunger Games se împotmolește cu aceleași artificii, Lawrence este oxigenul care îl aduce înapoi la viață.

Miza este mai mare pentru că este finalul seriei, dar prima oră și ceva te trage la somn.

Ceea ce face materialul să pară încă personal este combinația dintre Katniss și Dra. Lawrence, care se potrivesc perfect.

În ciuda faptului că durează prea mult, este interesant câtă energie și ingenuitate această poveste are.

Este mult prea fidel cărții. Dar, expansiunea sa de dimensiuni epice, un design grandios și interpretări extraordinare face din acest film un final captivant.

Aceasta este de departea cea mai sumbră și cea mai violentă parte din serie, dar este, de asemenea, cea mai bună.

Privind înapoi, The Hunger Games reprezintă o franciză care a beneficiat de inteligența și norocul de a se lansa la momentul favorabil, având o eroină de acțiune care a îmbrățișat figura feminismului.