Este una din cele mai bune drame ale ultimilor ani, cu un cast exceptional. Desi poate un public strain nu e la fel de afectat ca cel Britanic, pentru care monarhia are o insemnatate, asta nu inseamna ca filmul isi alieneaza publicul, oferindu-i conflicte puternice atat interioare cat si exterioare, personaje complexe si cate un moment de umor pur.

Tom Hooper a reusit sa redea eleganta si taria de caracter a unui cap incoronat dar si slabiciunile si temerile pe care trebuie sa si le invinga iar pentru asta are respectul si recunostinta mea.

The King’s Speech este probabil cel mai bun film britanic din 2010 şi o producţie care nu trebuie ratată de cei atraşi de filme de calitate.

Din primele cincisprezece minute ale lui The King’s Speech, am fost sedus de calitatea scenariului, de elementele de noutate ale lui, de frumoasa interpretare si de un subiect atragator incat mi-am invins oboseala, l-am urmarit fara respir, iar acest film a devenit favoritul meu cert (cu slabe sanse de a mai fi detronat de altul) pentru cel mai bun al anului 2010, cel putin in viziunea oscariceasca a acestui clasament.

Fiecare dramă are nevoie și de un personaj negativ, iar în acest film îl descoperim încă de la început: un microfon enorm, care arată la fel de sinistru precum un ucigaș în serie.

Regizorul filmează microfoanele într-un fel care le face să pară amenințătoare, castelele astfel încât par primitoare, iar persoanele regale într-un fel care le face încântătoare, rezultând un film inteligent și mult mai amuzant decât te-ai fi așteptat.

Ce avem aici este o dramă istorică de calitate superioară.

The King’s Speech este un film cuminte și în același timp unul maiestuos.

Filmul are totuși atracțiile sale: cei doi actori din rolurile principale și prestația excelentă a d-lui Pearce.

Ceea ce face filmul lui Tom Hooper o adevărată plăcere este interacțiunea dintre cei trei actori principali: Helena Bonham Carter, Geoffrey Rush și Colin Firth.

The King’s Speech nu se poate abține de la a fi un film mult prea timid, asemenea personajului principal, Albert, interpretat de Colin Firth.

Scenele cu Firth și Rush sunt adevărate momente delicioase.

Tom Hooper a făcut câteva filme remarcabile în trecut. John Adams este o impresionantă dramă istorică, The Damned United este un film foarte solid, dar care nu mi s-a părut cu adevărat extraordinar. Cu The King’s Speech, însă, Hooper face un mare pas înainte, realizând o poveste de prietenie bazată pe nevoie, una care se întâmplă cu doi oameni din clase sociale și națiuni diferite, una care a schimbat destinul Angliei ăn cel de-al doilea război mondial.

Este o nouă poveste despre cum dragostea învinge totul, despre cum prietenia și determinarea pot face pe cineva să treacă peste propriile dizabilități și despre privilegiul de a fi născut pentru a conduce.

În ce rezidă succesul său? Să începem cu scenariul, scris de către David Seidler, un adevărat exemplu de cum se poate transforma istoria într-un amestec accesibil de dramă și umor.

The King’s Speech extrage o dramă profund umană din praful istoriei.

Totul a început cu The Queen, a continuat cu Young Victoria, iar acum, în The King’s Speech, pătrunde și mai adânc în istoria personală a regalității.

Ceea ce pare la prima vedere o dramă britanică despre regalități este, de fapt, o nouă perspectivă amuzantă și elegantă asupra crizei abdicării din Marea Britanie de dinainte de război.

The King’s Speech reușește să treacă peste capcanele subiectului său, potrivit mai degrabă pentru televiziune, nu numai cu ajutorul distribuției remarcabile – care-i include pe Derek Jacobi, în rolul episcopului, Timothy Spall în rolul lui Winston Churchill, Claire Bloom interpretând-o pe regina Maria și Eve Best în rolul Wallis-ei Simpson – ci și datorită scenariului fantastic scris de către David Seidler și regiei excelente a lui Tom Hooper.

Cele mai bune momente ale lui The King’s Speech sunt, deloc surprinzător, scenele cu lecțiile de terapie, care sunt atât educative cât și distractive.

Cu o imagine excelentă și niște personaje foarte bine conturate, acesta este cu siguranță un film pe placul publicului.

Un film realizat superb, interpretat extraordinar de bine și, peste toate astea, The King’s Speech este o dramă inteligentă, care umanizează personajele istorice.