Da, filmul a facut alegeri indraznete, care nu plac uneori (inclusiv ideea de politically corect), dar in final conteaza produsul care place – pe mine m-a introdus in ambianta de iarna, feerica, care poate fi scuza perfecta sa evadezi putin din monotonia sufocanta.

Mackenzie Foy e convingătoare în rol, făcând spectatorul curios și interesat să o însoțească prin Cele patru tărâmuri, primul înspăimântător, regatul Mamei Ginger, celelalte cu peisaje feerice.

Este încântător să vezi un film care face alegeri curajoase, precum să includă balet realizat de remarcabila balerină americană Misty Copeland, atât ca un tribut adus originilor sale, cât și ca un nou mod de a spune povestea.

Fără nicio emoție sau entuziasm, este greu de crezut chiar și că tânăra audiență va fi captivată suficient pentru a urmări până la capăt acest film.

The Nutcracker nu există în memoria noastră ca poveste, ci ca un sentiment… Și, în pofida aderării sale la convenție, The Nutcracker and the Four Realms reușește să capteze acel spirit.

Rezultatul în ansamblu este departe de magia pe care o caută.

Tchaikovsky trebuie că se răsucește în mormânt.

Un basm fantastic și simpatic.

Pentru fanii dansului, nu este Crăciun fără The Nutcracker. Bănuiesc că, în anii care vor urma, programatorii TV vor simți același lucru cu privire la acest film.

Un film de familie pentru Sărbători.

Povestea se încăpățânează să rămână fără entuziasm și farmec.