The Thing este un prequel, ce seamana foarte mult cu un remake, unii critici l-au numit requel, ca o combinatie intre cele doua. Luat pe bucati, diferentele dintre cele doua versiuni sunt vizibile, dar la nivel de intreg, versiunea lui Carpenter domina peste toate aspectele, poate mai putin peste efectele speciale. Mai putin horror, dar mai grotesc, am fost multumit doar de atmosfera oferita si il recomand celor care vor sa serveasca o portie proaspata din creatura descoperita in Antarctica in 1982.

The Thing ver. 2011 isi face treaba in luminarea unor aspecte inserate in ‘82, abunda in efecte si tehnologie extraterestra dar sufera de lipsa unei tensiuni reale, a unui personaj principal solid si a unor dialoguri destepte. Kurt Russell si Carpenter au ridicat prea sus stacheta. Probabil norvegianul n-a observat-o.

Acest remake la două thriller-uri faimoase este cu mult mai slab decât predecesoarele sale.

Acest nou The Thing nu aduce prea multe noutăți la imaginea grotească a monștrilor, creați acum cu mult prea multă atenție de specialiștii în efecte speciale.

Versiunea anterioară la The Thing pulsa printr-o paranoia bine calibrată și prin personaje remarcabil conturate, această versiune este realizată atât de mecanic precum un joc video.

John Carpenter a preluat tot ce se făcuse până atunci, la nivelul efectelor speciale, și a realizat Creatura din spațiu. Acest lucru a fost realizat bine în filmul său, și este realizat chiar cu mai multă expertiză tehnică aici – dar, la ce rost? Cu cât vezi mai mult dintr-un monstru, cu atât mai puțin interesant devine.

Chiar aveam nevoie de un prequel la versiunea din 1982 a lui John Carpeter la The Thing? Probabil că nu, dar fanilor The Thing nu le vor păsa.

Regizorul Matthijs van Heijningen păstrează suspansul la un nivel ridicat, iar echipa de efecte speciale produce mutații atât de grotești cum nu ai mai văzut.

Unele remake-uri iau ceea ce a fost mai bun în versiunea anterioară a filmului, la care se adaugă elemente noi potrivite, care să salute munca precedesorilor săi. Altele, nu fac altceva decât să copieze ceea ce s-a făcut anterior, neavând nici cea mai mică idee de ce acel film a avut succes, și se adaugă elemente noi care nu fac altceva decât să înrăutățească lucrurile, așa cum este cazul și acestui nou film The Thing.

Mr. Cranky urăște remake-urile, dar Mr. Cranky le urăște și mai mult când filme-cult ajung să fie refăcute cu o nouă distribuție, sub forma unor blockbustere, eliminând orice era cool la varianta originală și dându-i foc în fața ta, pentru a-ți vedea amintirile din copilărie arzând împreună cu cei 15$ pe care i-ai dat pentru a intra la film.

Noul film este prea preocupat de a face monstrul să apară din când în când și să strige în fiecare scenă ”BOOGEDY BOOGEDY”, decât să se deranjeze să te sperie în vreun fel.

Este echivalentul horror al acelor sequel-uri animate ieftine, pe care Disney le scoate direct pe DVD: același titlu, aceeași poveste, lipsă de inspirație.

Ca dovadă a cât de diferit este acest prequel de original, filmul lui Carpenter din 1982 începea cu o scenă de panică, ce se încheia cu un tip care era împușcat violent în față – filmul lui Matthijs van Heijningen Jr. debutează cu un banc deocheat.

Dacă veți merge la acest film, așteptându-vă la un mare căcat, probabil că veți ieși, gândindu-vă… ”La naiba, n-a fost chiar așa de rău”.

Din fericire, acest prequel, al regizorului debutant Matthijs van Heijningen Jr., nu e un simplu film făcut pentru a câștiga bani.

Nu e chiar o cauză complet pierdută, însă e una inutilă.

Oricât de bune ar fi fost intențiile din spatele acestui prequel la filmul din 1982 al lui Carpenter, execuția neglijentă le face inutile.

Fără îndoială, un lucru bine făcut de către Carpenter; mai mult un adept al filosofiei DIY (Do It Yourself n.r.), care citește o singură dată instrucțiunile și crede că se va descurca.

E absolut necesar să nu ai așteptări prea mari, pentru ca nu cumva să pici în capcana deselor sale diversiuni plictisitoare

O dezamăgire pentru fanii originalului