filmul te face sa te simti oarecum stingher, sa te intrebi cum pot exista oameni care sa lupte atat de mult, sa iti dai seama ca intr-o societate ca aceasta din Timbuktu poti pierde totul intr-o secunda.

Are același comic absurd pe care-l găsești și-n Four Lions, al lui Chris Morris, dar satira este combinată cu poezia și cu un pic de tragedie.

Sissako creează o serie de personaje ale căror destine se întrepătrund și un tablou care ne oferă scene din viața unei națiuni traumatizate.

O realizare cinematografic-umană excepțională.

Uimitor și devastator din punct de vedere moral

O dramă provocatoare – uneori, satirică

Sissako își prezintă povestea cu o precizie poetică mai degrabă, decât cu realismul crud.

Reușește să-ți distrugă sufletul, în același timp în care îți încântă ochiul.

O explorare furioasă și tăcută a vieții de sub regimul islamic.

Timbuktu este un film greu de uitat și-l aduce încă o dată pe Sissako în centrul atenției.

Un răspuns viu la criza privind drepturile omului, care nu vede această tragedie ca o zonă lipsită de frumusețe și de umor.

Timbuktu rămâne, pe merit, un film spus atât cu autenticitate, cât și artistic.