Geniul şi neşansa lui Allen este aceea că foloseşte background-uri şi actori diferiţi ca să evidenţieze o temă constantă: aceea a familiei disfuncţionale, măcinată cu satiră şi uneori sardonic prin: infidelitate, gelozie, naivitate, promiscuitate, libertinaj, obsesii, perversiuni şi multe alte asemenea, mai mici sau mai mari, nebunii. Aşadar, nici noua sa producţie nu poate fi înţeleasă şi apreciată pe deplin decât în contextul creaţiei sale şi, în mod particular, al perioadei sale europene. Atât subiectiv, cât şi obiectiv, susţin că ne aflăm în faţa unei comedii foarte bune.

Filmul lui Woody Allen „To Rome With Love” nu este unul surprinzător, dar oferă un fel de plăcere pe care acesta pare că o poate crea la comandă.

Ceea ce leagă toate personajele este Roma, iar directorul de imagine Darius Khondji se foloseşte de oraş pentru a picta cu culoare şi lumină. Chiar dacă anumite glume nu ies, întotdeauna Roma rămâne proaspătă şi dinamică. Nu îţi poţi desprinde ochii.

Unul dintre cele mai încântătoare lucruri despre „To Rome With Love” îl reprezintă modul extrem de obişnuit în care faptele plauzibile se îmbină cu cele suprarealiste.

Woody Allen a devenit un agent de voiaj fascinant, aventurându-se printre aceste povești cu o efervescență relaxantă, care este mai degrabă infecțioasă.

În „To Rome With Love”, Woody Allen se străduieşte prea mult şi eşuează prea des.

Oraşul Roma ar fi meritat ceva mai bun decât unul dintre cele mai slabe filme ale lui Woody.

Chiar dacă „To Rome With Love” este fără îndoială unul dintre filmele mai puţin reuşite ale lui Allen, este într-un fel reconfortant faptul că el încă ocupă un loc bine stabilit pe firmamentul cinematografic.

„To Rome With Love” este ca o vedere plăcută… dar nu se apropie de „Annie Hall”.