Cu ceea ce ar putea fi usor confundat cu „The Last Mimzy” sau poate chiar si „Upside Down” (doua lumi complementare care se resping), regizorul Brad Bird impresioneaza prin efectele vizuale si prin curajul de a mai scrie astfel de povesti. Doar ca efectul de incomplet este simtit in multe cadre si asta aserveste productiei care ar fi putut deveni usor un blockbuster major al acestei veri.

Tomorrowland este un film dezamagitor pentru adulti, plictisitor, plin de clisee si de teorii greu de inghitit, dar plin de intentii bune.

Dincolo de optimism, dincolo de salvarea umanitatii, de elogiul adus creatiei, inteligentei, protejarii naturii si educatia, “Tomorrowland” nu reuseste sa-si gaseasca drumul si ramane un proiect mediocru in marea de blockbusters lansate pe timpul verii.

Tomorrowland este slăbit tocmai de optimismul său neobosit.

Tomorrowland se duce prea departe, în prea multe direcții.

Tomorrowland-ul lui Brad Bird, un eșec nobil despre a încerca să reușești, este scris și regizat cu un optimism sincer care te face să îl aplauzi chiar dacă se împiedică pe alocuri.

Are punctele sale slabe, dar reprezintă un film captivant, cu o mulțime de idei interesante.

Nu este încă o mediocritate de franciză, ci un film realizat cu pasiune și convingere. Dar, nu este convingător sau fermecător.

Filmul este o piesă de artă personală, care parte creată dintr-o pasiune încăpățânată.

Bird și Lindelof au adăugat tot ceea ce au în acest film și, în afară de o pauză pentru a respira la final, au realizat ceva foarte amuzant, surprinzător și plin de minunății.

Toți cei implicați, de ambele părți ale camerei de filmat, sunt extraordinari.

Când filmul tău este în întregime o Cutie a Misterelor, atunci ar fi fost imperativ să te asiguri că într-adevăr există ceva în cutie, odată deschisă.