Touch Me Not, un film pe care nu îl iubeşti, dar pe care nu poţi să nu-l apreciezi, este cât se poate neromânesc şi netributar cinema-ului nostru. Explorează teritorii noi, îşi provoacă intens spectatorul şi aproape îl obligă la introspecţie. Efectul este terapeutic.

O incursiune în dimensiunile cele mai ascunse ale libidoului uman şi în sferele refulate ale sexualităţii Touch Me Not / Nu mă atinge-mă, în regia Adinei Pintilie, este un film complex, care pătrunde într-o manieră incisivă şi microscopică în sufletul şi inconştientul personajelor, transgresând prejudecăţi, traume şi bariere intime.

Un film ambițios și, în mod paradoxal, fragil (tocmai prin riscurile pe care și le asumă), ca un îndemn la autodescoperire și împăcare cu noi înșine și la acceptarea misterului din noi.

„Touch Me Not” este cât se poate de fascinant.

Titlul pare neprimitor, dar experiențele umane prezentate în film sunt dătătoare de speranță.

Este, categoric, abstract și cerebral… dar, mare parte din film m-a lăsat rece, fiind chiar plictisitor.

O experiență curios de intensă, ciudat de liniștitoare.

Oamenii vor dori să-și facă propria părere despre film, dar pentru mine este ceva îngrijorător de cras și naiv în el.

O realizare remarcabilă.