Filmul nu are parte de cele mai bune critici dar mie mi-a plăcut. Atât de mult încât aș vrea să îl mai văd o dată, de data aceasta știind despre ce e vorba. Pe tot parcursul filmului am căutat să mă poziționez de partea binelui, să trag o linie clară între cei care luptă pentru Bine și cei care luptă de partea Răului. Abia la final am realizat că în acest film Binele și Răul nu se pot defini ușor, nu se pot separa, sunt doar niște proiecții personale care se întrepătrund și, cel mai adesea, se confundă.

In ansamblu, complexitatea scenelor este dibuita si tesuta cu intriga favorabila. Luate individual, cadrele isi pierd convingerea si de multe ori sunt primejduite de graba neintentionata.

Inovator și în același timp cutezător, scenariul regizoral se poticnește de multe ori sub greutatea propriilor idei, niciodată însă îndeajuns de mult încât să cadă în derizoriu.

Gândit rotund, plin-ticsit de scene splendide grafice şi plastice, ciudate şi frumoase în desfăşurarea lor, cu o distribuţie interesantă şi chipuri bine alese, filmul ar fi trebuit să fie hitul primăverii. Din păcate, regizorul aflat la început alunecă pe lângă această şansă, povestea nefiind foarte coerent decupată.

Scenariul debutantului Jack Paglen este plin de lucruri tehnologice fără sens explicate pe jumătate, având, totodată, multe clişee om vs tehnologie, încât se apropie de ridicol.

Un film ambiţios şi provocator, care gravitează în mod uimitor între a fi un semn de alarmă şi o celebrare.

Indiferent cât este de previzibil şi ridicol, filmul reuşeşte să ridice semne de întrebare – în momentul în care maşinile îşi fac prezenţa tot mai mult în viaţa noastră – în privinţa a ceea ce ne face oameni şi de ce, lucru care îţi dă mai mult de gândit la ieşirea din multiplex decât filmele din ultima vreme.

Această istorisire care avertizează despre inteligenţa artificială suferă deoarece spune o poveste mult prea familiară.

Este bine să vrei să explorezi şi să arunci în jur cu idei. Dar, prea des filmul pare confuz.

În cele din urmă, filmul reprezintă o oportunitate ratată; multe idei şi scurt în execuţie.

Transcendence oferă o privire interesantă la pericolele de a avea prea mare încredere în computere pentru a interacţiona cu societatea.

Transcendence este un fals, dar unul care este produs cu multă îndemânare încât aproape că reuşeşte să-şi acopere adevărata natură.