Totusi True Grit este un western in cel mai strict sens cu putinta, in care se mai vad intradevar, din cand in cand, mainile dibace ale regizorilor.

Camera de filmat lucreaza superb şi creează o ambianta propice aceastei foarte credibile povesti despre solidaritatea umană. Surprizele poate ca lipsesc, dar True Grit este o bucată de cinematografie adevarata (si inca una buna).

“True Grit” este un film plictisitor. Dar parca plictisitor de bun. Daca ar fi lasat doar replicile pustoaicei si ar mai fi taiat din acel drum anevoios poate si succesul comercial ar fi fost mai mare (nu zic ca nu a fost). Este un film bun, insa din categoria celor pe care nu le revezi la un interval scurt de timp.

True Grit e un western adevarat. Nu e “cel mai…” al fratilor Coen dar e o mostra excelenta de profesionalism si regie. O pelicula bine inchegata, demna de revazut si cu un final pe care am dubii daca sa-l declar “fericit” sau doar onest.

A face un western în anul 2010, în condiţiile în care suntem suprasaturaţi de producţii 3D, de poveşti gen Tron Legacy sau deja mult prea enervantele comedii romantice cu bugete imense şi ilogice, True Grit este într-adevăr un film veritabil care reuşeşte să recreeze atmosfera acelor ani în care legea era încălcată de hoţi, criminali, iar cei care trebuiau să o restabilească erau durii şerifi, personaje marcante în comunităţile lor locale.

Fraţii Coen au găsi în mod clar un spirit înrudit în Charles Portis. Linia romanului este păstrată în toată frumuseţea sa sălbatică în acest film extrem de incitant.

Amuzant și impresionant, True Grit este o experiență fără prea multă putere emoțională.

Este ca şi cum l-aş asculta pe Iggy Pop cântând „My Funny Valentine”, ceea ce el o face foarte bine. Aşa că lăsaţi-mă să-l laud pentru ceea ce este, un western superb.

Multe lucruri sunt bune în True Grit, inclusiv imaginea tipică a filmelor western, recreată de Roger Deakins. Multe lucruri sunt admirabile precum interpretările lui Brodges şi a lui Damon. Prea puţine, însă, sunt sălbatice aşa cum Portis poate fi, în ciuda împuşcăturilor sau a urmăririlor în galop.

Într-un fel, asemănător „Nopții Vănătorului” de Charles Laughton, True Grit este o parabolă despre bine şi rău. Numai că aici linia dintre cele două noțiuni este neclară încât să nu se poată face distincţia, făcând din acesta un adevărat film despre modul în care a fost câștigat Vestul, sau – în funcţie de punctul dumneavoastră de vedere – a fost pierdut.

Joel şi Ethan Coen lovesc din nou. Iar de data aceasta se concentrează pe un nou gen – westernul. Așa cum au făcut-o cu comedia (The Big Lebowski), poemul epic (O Brother, Where Art Thou?) sau drama polițistă (Fargo, No Country for Old Men, Miller’s Crossing), cei doi regizori iau tot ce s-a făcut mai bun în domeniu și îmbunătățesc.

Fiecare personaj este puternic, făcând din True Grit un western clasic, cu oameni spânzurați, potere și împușcături.

Un film excelent care va rezista trecerii timpului.

Într-un fel, mă gândesc la True Grit ca la un răspuns al unei fete din Vestul Sălbatic la Huckleberry Finn, o poveste despre maturizare alături de un tovarăș care, într-un fel, reprezintă exact vârsta despre care scrii.

Cel mai bun lucru la acest film este că nu a fost conceput ca un western, ci ca pe o redare realistă a Americii din 1870 – patria lui James Gang, dar și a lui Herman Melville.

True Grit este maiestuos, nu are doar lucruri dintr-un un western clasic, ci și o căutare epică având tonuri biblice şi mitice. Dar și sentimentale. Minunat: dur, interesant, amuzant, superb şi extraordinar interpretat, acest film este extrem de aproape de perfecţiune.

Ce face True Grit un nou clasic pentru frații Coen este modul în care aceștia au absorbit lumea creată de Portis în ADN-ul lor, așa cum au făcut cu Cormac McCarthy în No Country for Old Men. True Grit este ambalat cu acţiune şi glume, dar dialogurile sunt cele care impresionează într-adevăr. Excelent realizat. Excelent interpretat. Un film excelent.

Bine realizat şi interpretat, filmului fraţilor Coen îi lipseşte umorul şi substanţa care să-l facă memorabil.

Jeff Bridges preia rolul lui John Wayne, în timp ce frații Coen realizează un western impresionant cu șanse la Oscar.

În ansamblu, True Grit are puține momente memorabile. Doar o comparație cu prima adaptare a cărții îi dă un ușor avantaj.

Ca remake, True Grit se alătură puţinelor filme care sunt cu mult mai bune în orice privinţă decât originalul.

Cu interpretări aproape perfecte și cu respect față de genul western, acest film reprezintă o altă realizare extraordinară a fraților Coen.

Fraţii Coen au realizat cel mai bun western de la Unforgiven încoace.

Există un motiv pentru care nimeni nu mai realizează filme western, iar True Grit ne reamintește foarte bine acest lucru.

Nu e perfect și cei mai pretențioși ar putea afirma, pe bună dreptate, că filmul se grăbește spre final, lăsând fără răspuns multe întrebări despre personaje și intențiile lor. Altora, însă, le poate plăcea acest mod de a povesti, apreciind lucrurile rămase nespuse sau nevăzute.

Probabil nu e cel mai bun film al fraților Coen. Dar, este cel mai bun western din ultimul timp.

Cu o distribuție extraordinară, care îi include pe nominalizații la Oscar Jeff Bridges și Hailee Steinfeld, frații Coen resuscitează genul western printr-o glorioasă aventură.