S-ar putea ca miza filmului să nu fie cine știe ce – dar pe segmentul său (fie el „filmul cu prieteni” sau „portretul unor neo-hipioți”), Ana Lungu creează fără cusur.

Miza filmului scapă printre degete.

Este tot portretul dedramatizat, aproape banal, al unei tinere, ale cărei intenții, trăiri și sentimente nu ne sunt foarte accesibile, dar pe care ajungem, parțial, să le intuim sau să le descoperim până la un final neașteptat, oniric.