Indiferent cât de auto-indulgent este și în ciuda finalului, nu am fost deloc plictisit.

Este rareori neinteresat, dar pare că stagnează mai mult decât ar trebui.

Poate că nu este un film pe care să-l vinzi ușor audienței, dar nu este unul ușor de uitat.

Nu duce nicăieri.

Este mai puțin o nebunie cinematografică decât o eroare de categorisire, considerând conceptele sale imaginative ca fiind o condiție metafizică.

Are câteva scene extraordinare, dar se simte, totodată, că este și clișeistic.

Under The Silver este frumos de urmărit și de ascultat, dar povestea sa întortocheată nu te atrage.

Nu găsește un motiv pentru care să fie atât de ciudat precum este.