Nu e filmul acela relaxant de week-end cu amici, e intins si te lasa cu un gust amarui, dar nu te va lasa indiferent.

We Need to Talk About Kevin e bine făcut, dar nu într-un mod care să merite prea mult respect. E superficial-decorativ şi supradecorat cu o mînă grea

Ieşi de la film cu senzaţia că l-ai simţit. La fel de mult fizic ca şi psihic. Şi e făcut atât de bine încât nu prea ai cum să te aperi de starea incomodă pe care ţi-o va induce minute bune după ce se termină.

Filmul lui Lynne reușește să te cutremure mai rău ca un horror în toată regula.

Critica răutății pure este de prisos, nu putem decât observa cu ochii curioși și consternați ai mamei (Eva interpretată de Tilda Swinton) defilarea unui lucifer, unui spirit liber, inteligent, posesor al unei cunoașteri căreia nu-i putem depista cu ușurință sursa.

Când aţi mai văzut un personaj (feminin, no less!) care să-şi deteste/adore/dispreţuiască/înţeleagă/accepte copilul (nu neapărat în această ordine), pendulând filmic între un trecut decent şi un prezent aberant, dat fiind că numitul copil şi-a executat cu sânge rece colegii de şcoală?

Lynne Ramsay ecranizeaza cu maiestrie aceasta poveste, care desi, catalogata drept horror, este mai degraba o drama psihologica care vorbeste despre neputinta unui parinte de a se apropia de copilul lui si despre sentimetul de vina.

Faptul că acest film funcționează atât de genial este, în mare parte, meritul actorilor.

Actoria nu poate însemna altceva mai mult decât ceea ce face Tilda Swinton în We Need to Talk About Kevin.

Una dintre cele mai frumoase și sumbre înșelătorii psihologice pe care cinema-ul ni le-a dat în ultimii ani.

o poveste care deranjează, spusă cu o sensibilitate fără compromisuri și cu o deosebită dibacitate de către regizoarea Lynne Ramsay.

frumos și diavolesc, ca și Kevin însuși

Filmul îți dă fiori, dar nu are nicio formă și nici profunzime.

We Need to Talk About Kevin este, de fapt, un film despre tăcere. Eva parcă ar vrea să strige la ceruri în semn de avertisment, în timp ce Swinton joacă admirabil rolul unei femei aflate la limita răbdării, dar care se agață constant de speranța – ce se năruie rapid – că s-ar putea să se înșele.

Trebuie să punctez faptul că filmul lui Ramsay este unul curajos având în vedere sensibilitatea generației actuale.

Te va bântui vreme de câteva zile, garantat. Și probabil că te va face să te gândești de două ori înainte de a te decide să devii părinte.

Pe de o parte horror, pe de alta dramă și pe de altă parte poveste plină de învățăminte, We Need to Talk About Kevin este un film care îți va rămâne în memorie mult timp după ce genericele de final se vor fi scurs pe ecran.

Acesta a fost mai mult decât un film pentru mine… îl simt ca o experiență căreia cu greu am reușit să-i supraviețuiesc.

Tilda Swinton face un tur de forță într-un film despre vină, regret și pierdere.

o poveste nihilistă despre vinovăție și groază.