Filmul e echilibrat, din aproape toate punctele de vedere – are stereotipii de clasă, rasă și sex, fără să jignească vreo minoritate, are o coloană sonoră care nu eclipsează povestea, are două staruri care se potrivesc, în ciuda aparențelor diferențe, și mai are o chestie de un realism superb – în viață nu partenerul te definește.

Pe moment ce avansează, singurul lucru îndrăzneț pe care îl arată este consimțirea de a ofensa prin ignoranță.

În privința narațiunii, ia toate lucrurile greșite din Hitch și I Love You, Man pentru a crea un hibrid juvenil între cele două filme – o poveste care nu ar putea exista decât în mintea unui copil de clasa a șaptea.

Dacă te afli la un multiplex în mijlocul după-amiezii, iar The Wedding Ringer este singurul film care rulează la o oră convenabilă, nu vei fi complet dezamăgit.

Regizorul Jeremy Garelick, care a scris scenariul alături de Jay Lavender, alege calea cea mai scurtă oricând este posibil, ceea ce reprezintă de regulă o insultă gratuită.

Prea des realizatorii merg pe glume ieftine.

Izul resturilor răsuflate… se simte de-a lungul filmului, de la început până la final.

Șovinismul arătat subminează cele câteva clipe amuzante oferite.