il recomand celor care vor sa petreaca doua ore relaxante, in compania unor actori celebri si frumosi, care reusesc sa creeze o atmosfera placuta, in ciuda unui scenariu fara pretentii originale sau filosofice. In plus, mie mi s-a parut mult mai reusit decat Valentine’s Day!

Aceleaşi poveşti siropoase de dragoste, întorsături de situaţie, îmbrăţişări şi săruturi de la miezul nopţii.

Filmul are doua ore, are si niste momente statice (acum depinde si de gusturile fiecaruia, dar scenele cu coloneul din “Transformers” in rulota, pe drumul spre oras, ma cam plictiseau), dar si multe momente amuzante, fiind vizibil accentul pus pe replici “hoate” decat pe poveste si scenariu. A…da, scenariul misterios, cum ne-a invatat Marshall, atat de misterios incat chiar daca totul s-ar termina cu bine tu sa tot ramai cu o surpriza pe final.

Va recomand acest film pentru ca sunt convinsa ca va placea si va relaxa. E o conventie, dar una agreabila!

New Year’s Eve este un film linistit, perfect pentru perioada in care ne aflam, cu poante bine plasate si cu o oarecare nota filosofica. Pe principul „timpul fuge, sa fugim si noi dupa el?”, filmul te cam pune sa meditezi la intrebarea cum iti petreci ultima zi a anului.

„New Year’s Eve” este un kitsch, dar genul acela de film care te poate încânta cât de cât într-o seară de sărbători.

„New Year’s Eve” este o prezentare deprimantă de două ore a Times Square ca fiind singurul loc din univers în care ai dori să te afli când se dă numărătoarea pe 31 decembrie. (Credeţi-mă, nu este aşa.)

Rezultatul pare a fi atât de încântător şi efervescent precum o şampanie desfăcută de prea mult timp.

cum este posibil să aduni mai mult de două duzini de vedete de sinema într-un film şi să nu le dai nimic interesant de făcut?

„New Year’s Eve” este mai slab decât orice închipuire.

Un film chiar mai leneș și mai prost decât Valentine’s Day.

Nici Valentine’s și nici New Year’s nu par a fi niște filme complete, însă seamănă cu o serie de probe de casting pentru adevărata pasiune alui Gary Marshall… un rebut banal al francizei The Love Boat.

Marshall ne-a adus un nou film sinistru de-ale sale, făcut cu scopul de a ne simți bine

Mulțimea de oameni frumoși care populează acest film dezastru/comedie romantică ar putea însemna mult pentru Hollywood, dar aceștia sunt adunați într-o dulcegărie care dorește ca prin numele starurilor de pe generic să înlocuiască orice urmă de autenticitate.

Întreabă-te asta: vrei să mori de mâinile mele doar pentru a vedea filmul ăsta? Dacă răspunsul tău e da, atunci fă-ți ordine în viață înainte de a intra în cinematograf și consideră-te avertizat.

Ori Marshall ar fi trebuit s-o concedieze pe Fugate și să-și găsească un alt scenarist cel puțin decent, ori ar fi trebuit să încropească împreună o idee mai pună pentru o comedie.

Garry Marshal (Pretty Woman, The Princess Diaries) a făcut acest tip de filme de atâta vreme încât acum parcă a renunțat cu totul la a mai crea un film care să dea dovadă de cea mai mică urmă de imaginație.

Genericul de final vine cu o serie de gag-uri, care, îngrijorător, provoacă mai multe râsete decât precedentele două ore.

Dacă s-ar face vreodată o versiune filmată a publicației Who Magazine, sunt mari șanse să arate ca New Year’s Eve: o mulțime de celebrități nefăcând absolut nimic, pe lângă care trec reclame.