0
25 septembrie 2010
 
 

Filmele care se întrec în competiţia pentru lungmetraj de la IIFF 2010


În urmă cu doar câteva zile enumeram filmele care vor putea fi văzute la Iași, în cadrul IIFF 2010. Acum revenim cu mai multe amănunte despre filmele din competiția de lungmetraj. Acestea au fost selectate de către directorul artistic al Festivalului, Anca Grădinariu, care a menționat:

Cu toate că bugetul competiţiei a fost extrem de mic, am reuşit să adun filme excelente. Selecţia, după mine, e chiar mai bună decât anul trecut. Am avut noroc, dar ne-au şi ajutat nişte oameni extraordinari, pe care i-am convins cu entuziasmul nostru. E greu să găsesc un numitor comun al acestei “adunături eclectice” (filme realiste, muzicale, comedii şi love-story-uri), poate doar puternica legătură cu spaţiul şi cu timpul şi faptul că sunt facute cu bani puţini, dar sunt extrem de bogate narativ şi uman. Bani puţini, intenţii mari, cam ca festivalul nostru.

The Runaways (foto) este filmul rock’n’roll al anului. Michael Phillips de la Chicago Tribune spune “Stewart şi Fanning n-au fost niciodată mai bune”, iar Jan Wahl, Kron, TV San Francisco, mărturiseşte “Iubesc rock’n’roll-ul şi iubesc acest film!”. Kristen Stewart şi Dakota Fanning sunt Joan Jett şi Cherie Currie în această poveste despre maturizare, plină de vibe-uri rock, despre revoluţionara trupă de fete The Runaways. Ele cad sub influenţa puternicului impresar rock Kim Fowley, care le transformă din puştoaicele rebele din sudul Californiei, într-o trupă cu un succes scandalos. Graţie imaginii lor de femei dure şi a talentului brut, trupa se face repede cunoscută, în special prin cele două lidere: Joan, care e inima pură, rock, a grupului, şi Cherie care, cu figura ei de Bowie/Bardon, preia rolul de sex symbol.

Bună, ce faci? este un altfel de film românesc, de un un realism magic, un love story tandru şi răvăşitor, dar şi foarte amuzant din epoca internetului, având ca şi protagonişti doi atipici – un cuplu de vârstă mijlocie, căsătorit, plictisit, care redescoperă pasiunea via IM (instant messinging) şi care nu realizează că persoanele de care se îndrăgostesc sunt mult mai aproape decât ar fi putut crede. Fiul lor Vladimir este foarte mirat să descopere că şi părinţii lui sunt mânaţi de dorinţe. La un moment dat, întâlnirea celor doi îndrăgostiţi virtuali devine inevitabilă în viaţa reală. “Filmul lui Maftei este pelicula românească pe care o aşteptam de foarte mult timp. Un amestec foarte fresh şi inventiv de comedie, aventuri erotice şi personaje pe care nu le vei uita prea curând. Fără îndoială este un film pe care spectatorii îl vor iubi de la prima secvenţă şi vor dori să-l revadă!”, spune Emanuel Lăzărescu, directorul IIFF.

Street Days a fost prezent în festivaluri la Rotterdam, Edinburgh, Los Angeles. Regizorul debutant Levan Koguashvili, considerat deja urmaşul unor maeştri ca Abuladze şi Iosseliani, reuşeşte să introducă într-un realism sordid, brut, netrucat, imagini suprarealiste, poetice şi bucolice. Unul dintre cele mai puternice şi mai lipsite de compromisuri debuturi ale ultimilor ani. Greu, greu de uitat. “Absurditatea şi disperarea, în măsură egală, infuzează peisajul urban degradat al oraşului Tbillisi într-o poveste extrem de bine condusă, din care nu lipseşte umorul”, aşa caracterizează acest film Sheri Linden, Hollywood Reporter. Acţiunea se petrece în Tbilisi, Georgia. Zilele noastre. Poliţiştii îl arestează pe Checkie, un şomer drogat de 45 de ani şi îi dau două zile ca să-l facă dependent pe Ika, 16 ani, ca să-l poată şantaja, astfel, pe tatăl acestuia, un politician. Dacă Checkie acceptă să coopereze, va fi plătit şi nu va ajunge la puşcărie. Checki, care are nevoie disperată de bani pentru familie, acceptă.

Mehmet Bahadir Er şi Maryna Gorbach, soţ şi soţie, îşi fac un impresionant debut regizoral cu această mică dramă puternică, Black Dogs Barking, ce a câştigat premiul pentru cel mai bun film acordat de Asociaţia Scriitorilor Turci la Festivalul de film de la Ankara şi le-a atras comparaţii cu filmele tânărului Martin Scorsese. S-a spus despre ei că au un simţ al dialogului autentic şi că ofera o perspectivă singulară asupra pântecului fetid al Istanbulului, aşa cum nu-l vedeţi în ilustratele turistice. Tineri şi neliniştiţi, Selim şi Çaça trăiesc o existenţă precară la periferia Istanbulului. În timpul zilei, hrănesc porumbeii de pe acoperiş, noaptea hălăduiesc pe străzile oraşului în maşina lor modificată pe care au botezat-o “Îngerul portocaliu”. Priveliştea celor doi zgârie nori din zona de business a oraşului le accelerează ambiţiile.

Morgen

Morgen

Morgen a fost prezent la festivalul de la Locarno (2010) unde a câştigat patru premii: premiul special al juriului, premiul juriului ecumenic, un premiu din partea juriului tineretului şi premiul Don Quijote din partea Federaţiei Internaţionale Cineclub. „Una dintre trăsăturile cele mai frumoase ale filmului este modul în care Crişan îşi dezvoltă personajele, fără a expune foarte multe detalii. Spiritul uman simplu al lui Nelu rămâne elementul principal”, spune Weissberg. Filmul prezintă povestea lui Nelu (Andras Hathazi), un bărbat care trăieşte la graniţa româno-ungară şi căruia îi place să-şi petreacă timpul pescuind. Într-o zi, acesta „pescuieşte” un imigrant ilegal turc, pe Behran (Yilmaz Yalcin). Nelu îi oferă protecţie acestuia, găzduindu-l în casa lui. Chiar dacă nu vorbesc o limbă comună, cei doi se împrietenesc. Turcul doreşte să treacă graniţa în Germania, dar Nelu nu poate face prea multe în acest sens. Cu toate acestea, Nelu îl asigură, în fiecare zi, pe Behran că va încerca să îl ajute morgen (mâine în limba germană).

Tom Atkins Blues este un exemplu perfect de “cinema guerilla”, făcut pe nimic, dar cu multă pasiune. Cu un buget de doar 2000 de euro, el a fost filmat în 11 zile pe HDV cu o echipă de şase oameni. Tom Atkins Blues este o mixtură energică de fapte şi de ficţiune, făcut fără finanţări din burse sau din televiziune. Nediluat şi neflirtat… Un soi de Clerks european, ceva mai crepuscular, despre un mic magazin de colţ din Berlin care adună comunitatea locală şi care se vede ameninţat de un supermarket din vecinătate. O lume mai inocentă şi mai prietenoasă e pe cale de dispariţie. “Filmul “Tom Atkins Blues” este foarte autentic, declaraţiile din cartier sunt întreţesute în mod ingenios în intrigile imaginare – ca piesele de mozaic. Actori nemaipomeniţi, unii dintre ei amatori, înfăţişează diferitele sentimente ale cartierului creând mult mai multă simpatie pentru caracterele individuale. Alex Ross, care a lucrat într-un magazin cu mulţi ani în urmă nu doar a scris scenariul şi a regizat filmul, l-a şi co-produs jucând rolul principal, cel al lui Tom. Cu toate acestea, filmul nu este un one man show”, apreciază Helmi Schäfer

El Idioma Impossibile a participat la festivaluri din Bogota, Toulouse, Malaga, Varna şi a obţinut menţiunea specială pentru Andres Gertrudix la festivalul de la Madrid. Amfetamine, muzică new wave, taverne sordid-excitante, Barcelona fabulos de colcăitoare, însă complet ne-turistică a anilor ’80, încă buimacă după dictatura lui Franco… şi o poveste de dragoste intensă şi tragică. Starul catalan de televiziune şi cinema, Andres Gertrudix, arde pur şi simplu ecranul. Fernando trăieşte în Barcelona anilor ‘80 şi are de-a face cu o serie de personaje sinistre şi ciudate cărora le vinde amfetamine. Într-o dimineaţă, Fernando o întâlneşte pe Elsa, o tânără dulce şi vitală, care se dovedeşte a avea o personalitate autodistructivă şi care va deveni cea mai puternică dependenţă a lui Fernando. Împreună, vor încerca să trăiască într-o Barcelona a renegaţilor şi a păsărilor de noapte.

The Blacks a participat la festivalurile din Ljubljana, Salonic şi Pula unde a câştigat premiile pentru cel mai bun film şi cel mai bun regizor. Cel mai bun film croat al ultimilor ani, “Descrie un război incomprehensibil, sumbru şi periculos (într-un mod suprinzător)… Regizorii şi scenariştii Goran Devic şi Zvonimir Junc rămân credincioşi conceptului de tensiune ca ameninţare a necunoscutului. E un film curajos. Un film care te forţează să pui sub semnul întrebării rolul umanităţii în ciclul natural al vieţii. Fără dependenţa sa de animale şi de plante, omul e un ucigaş. The Blacks e observaţional şi nu judecă. Te lasă doar fără suflare.”, spune Angus Wolfe Murray, EyeForFilm.co.uk. Războiul. Un oraş sub asediu. Pactul de încetare a focului e abia semnat şi echipa cunoscută sub numele de “cei negri”, care obişnuia să facă toate treburile murdare, trebuie să fie desfiinţată. Ivo, comandandul, tocmai şi-a pierdut în luptă trei soldaţi şi se pregăteşte de acţiune şi de recuperarea cadavrelor.

Desperados From The Block a fost prezent la festivalurile de la Saarbrücken şi San Sebastian şi a câştigat premiul CineEuropa pentru cel mai bun film, premiul FIPRESCI, premiul pentru cel mai bun debut Funf Seen FF, fiind nominalizat şi la premiul Max Ophuls. Un debut suprinzător, cu două prezenţe româneşti importante – Sorin Drăgoi, operator, şi Patricia Moga, actriţă, o veritabilă revelaţie-, un Babel economic ce lansează un regizor cu un extraordinar sentiment al spaţiului şi al personajelor şi o dexteritate în mânuirea mai multor fire epice. Drăgoi reuşeşte o mostră de virtuozitate, făcându-ne să uităm că pelicula e realizată în regim digital. Drumurile lor se încrucişează în liftul unui bloc studenţesc anonim din Munchen: Clara, Motek şi Sin sunt trei străini în Germania care râvnesc la acceptare şi la căldură omenească, cu toţii în căutarea unei fărâme din sentimentul de “acasă”.


Articol scris de