0
21 august 2014
 
 

Interviu > Constantin Radu Vasile, regizorul episodului “Tineretului”, din Love Bus

interviu Constantin-Radu-Vasile-love-bus
interviu Constantin-Radu-Vasile-love-bus

Vineri, 22 august, va avea premiera filmul Love Bus: cinci poveşti de dragoste din Bucureşti, un film-omnibus format din cinci episoade, prezentând fiecare câte o poveste de dragoste care se petrece într-un cartier al Bucureştiului.

Pe parcursul acestei săptămâni, vom prezenta în fiecare zi câte un interviu cu fiecare dintre cei patru regizori și o regizoare, care au realizat cele cinci părți ale acestui film. Am început cu Roxana Andrei, Mihai Mincan, Florin Babei și continuăm azi cu Constantin Radu Vasile, autorul celui de-al patrulea episod, a cărui acțiune se desfășoară la cartierul Tineretului.

Episodul 4: TINERETULUI

Scenariu și regie: Constantin Radu Vasile
Cu: Carla Teaha, Ştefan Mircea
Imagine: Victor Ionichi
Montaj și sunet: Constantin Radu Vasile, Alin Constantin

Sinopsis:

Ștefan se reîntâlneşte cu o fostă colegă de liceu. Cei doi se plimbă împreună prin parc şi decid să se revadă mai pe seară. După ce îşi cumpără droguri, el ajunge acasă şi află că ea a murit într-un accident.

Tineretului - Love Bus

Tineretului – Love Bus

Blog de Cinema: În primul rând, ar trebui să te prezinți.

Mă numesc Constantin Radu Vasile, m-am născut în Vălenii de Munte și am absolvit UNATC-ul în 2012, secția regie de film. Sunt interesat de orice înseamnă audio-vizual și confluența acestuia cu privitorul. Una e să privești o pictură bisericească, alta un film experimental și alta o știre la televizor sau de pe telefon. Dar într-un fel e vorba despre același tip de experiență, experiență în jurul căreia se generează imagini care conturează mai bine cine suntem noi, ăștia, de la începutul mileniului trei. Eu sunt unul din ăștia șase miliarde și.

BdC: Ai mai făcut alte scurtmetraje (videoclipuri, reclame)? Se pot găsi online?

Am un cont de vimeo unde se pot urmări câteva scurte mai vechi. Lucrurile noi prefer să le arăt astfel încât să primesc și o reacție imediată, un răspuns din partea privitorului. Online se întâmplă rar asta.

BdC: Cu ce ai vrea să rămână spectatorul după vizionarea segmentului tău din Love Bus?

Cu impresia că experiența care s-a scurs pe ecran chiar s-a întâmplat în prezența sa. Nu mă refer la o iluzie, ci la impresia de viață.

BdC: În cazul realizării unui lungmetraj, ce gen ai aborda?

Genul este dat de poveste și mai ales de cum te raportezi la povestea respectivă. Așa că ar putea fi orice, mai puțin comedie.

BdC: Cum ai ajuns să te apuci de cinema?

Pasiunea a pornit de la vizionarea repetată a filmului Blow-up pe TCM în timpul liceului. Atunci eram cu muzica și cu literatura, lăsând filmul la nivelul impresiei pe care mi-o făcuseră filmele americane. Și nici aici nu am căutat prea mult. Dar în Blow-up am găsit ceva enigmatic, ascuns prin fotografii, poate prin iarba aia călcată cu grijă de David Hemmings, era ceva arătat, dar totuși invizibil. Atunci am realizat forța de sugestie a filmului. Era de altă natură, mai prezentă și mai vie decât ceea ce mi se transmisese până atunci prin intermediul literaturii. Lucrarea de licență mi-am făcut-o tot în jurul acestui film pe care îl revăd frecvent.

BdC: De ce ai luat parte la acest proiect?

Proiectul a fost inițiat de Paul Negoescu când am terminat anul trei. El era profesor asistent la clasa de regie. Atunci am stabilit și tema comună – aventura amoroasă. Eu aveam deja scenariul de mai demult și m-am gândit că se potrivește. Era sfârșitul verii când am decis că voi fi primul care va filma. Lucrurile s-au mișcat repede.

BdC: Care este episodul favorit din Love Bus (exceptându-l pe cel făcut de tine)?

Ultimul, al lui Andrei Georgescu. Îmi place tensiunea care nu rămâne doar între personaje, ci implică privitorul care are timpul necesar să gândească și să se poziționeze. E un avantaj al cadrului secvență în general.

BdC: Câteva date tehnice: cum te-ai pregătit pentru filmări? Câte zile au durat? Ți-ai programat dinainte câte pagini din scenariu să filmezi pe zi?

În primul și primul rând am avut grija actorilor. De acolo pleacă totul. De la chipurile lor, cum arată împreună în cadru, cum merg, cum își țin mâinile când merg șamd.
Cu Ștefan lucrasem la un scenariu pentru licență. El a studiat scenaristica, dar îi plăcea ideea de a experimenta actoria. În perioada aia a mers și la un casting pentru un lung metraj. Am găsit că starea lui de atunci cât și fizicul său se potriveau cu genul de personaj imaginat. Iar dat fiind faptul că el era actor neprofesionist, iar scenariul avea mult dialog, am vrut ca ea să fie neapărat actriță, poate pentru a-l ajuta puțin, să-și ia praguri, nu știu, a fost mai mult o dorință bazată pe intuiție decât o decizie intelectuală. Așa am ajuns la Carla Maria Teaha și lucrurile au mers foarte bine.
În rest, filmare de guerilă. A trebuit să găsim cele mai ieftine posibilități, cerut ajutor la prieteni, transportat echipa cu taxiul, toate măsurile filmării studențești, doar că de data asta era și Paul. El ne-a ajutat cum a putut, în special punându-ne la dispoziție întreaga aparatură de care aveam nevoie, dar și ajutându-ne să găsim soluțiile cele mai eficace.
Filmarea a durat patru zile, iar filmările au avut loc în funcție de locații, cât și de starea meteorologică Îmi amintesc că stătea să plouă, iar noi ne gândeam cum am putea utiliza ploaia și ce reacție ar avea personajele, unde s-ar putea ascunde în acel parc. Dar nu a fost nevoie până la urmă de o astfel de improvizație.

5 filme favorite – Florin Babei

Mat i syn (Mama și fiul) (1997)

regia: Aleksandr Sokurov

Au hasard Balthazar (1966)

regia: Robert Bresson

Im Lauf der Zeit (Kings of the road) (1976)

regia: Wim Wenders

Ningen jôhatsu (A Man Vanishes) (1967)

regia: Shôhei Imamura

Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu (2010)

regia: Andrei Ujică


Articol scris de