Interviu > Ela Ionescu, la primul rol principal într-un lungmetraj, în La limita de jos a cerului

După ce a avut câteva roluri episodice în Margo sau Poker, Ela Ionescu a debutat într-un rol principal într-un lungmetraj odată cu La limita de jos a cerului, film regizat de Igor Cobileanski, după un scenariu scris de regizor împreună cu Corneliu Porumboiu.

Cu această ocazie, am stat de vorbă despre cum s-a adaptat la un rol care impunea ca personajul să aibă accentul specific moldovenesc, despre cum a ajuns să lucreze cu Igor Cobileanski, despre personajul pe care-l interpretează, despre unde o mai putem vedea și despre pasiunea pentru cinema.

Iar mâine aflați și care sunt filmele ei preferate.

Blog de Cinema: Cum a fost prima experiență într-un rol principal, într-un lungmetraj? Care au fost principalele dificultăți cu care te-ai confruntat?

Ela Ionescu: A fost o experienta extraordinara. Un rol principal te responsabilizeaza in economia oricarui proiect. Pe de alta parte am resimtit intreaga intamplare ca pe una fireasca, pentru ca aparitiile mai mici in alte filme mi-au dat ocazia sa inteleg cum se desfasoara lucrurile pe un platou de filmare, care este dinamica intregii echipe si cum ma incadrez eu, ca actor, in acest context.

N-as putea spune ca am intampinat dificultati. Filmul a avut o echipa minunata, si, cand esti inconjurat de oameni atat de talentati si iubitori, dificultatile se transforma in descoperiri.

BdC: Care au fost circumstanțele în care ai ajuns să lucrezi cu Igor Cobileanski la acest film?

Ela Ionescu: Am fost chemata la o proba pentru rolul Mariei. Am avut emotii mari pentru ca stiam ca accentul basarabean era unul din criteriile importante ale regizorului. M-am prezentat la proba cu textul invatat, cu accentul exersat si cu inima batandu-mi haotic. M-am bucurat din plin de linistea si normalitatea pe care mi le-a inspirat Igor Cobileanski, inca din primul minut al intalnirii noastre. M-am bucurat de asemenea ca l-am avut ca partener la acea proba pe Marius Manole, un actor pe care il admir. Se pare ca mi-a purtat noroc. Si uite asa, din bucurie in bucurie, bataile inimii mi s-au linistit , conversatia despre personaj s-a legat firesc, am filmat secventa in cateva variante, ne-am stras mana si ne-am intors fiecare pe la casele noastre. Mi-a placut mult proba pentru ca a fost genul de intalnire constructiva, in care ti se ofera sansa sa te manifesti creativ. La vreo doua saptamani am primit un telefon…si restul e istorie :)

BdC: Ai mai jucat în scurtmetraje. Poți da câteva titluri, eventual, dacă pot fi văzute undeva online?

Ela Ionescu: Am mai jucat in cateva scurtmetraje in facultate ,proiecte ale colegilor de la regie de film. Dar, cel mai proaspat scurtmetraj in care am jucat rolul principal, se numeste Forecast, regia Vlad Oancea, director de imagine Tudor Lucaciu. Filmul este inca in post productie. E un proiect care mi-e tare drag si astept cu nerabdare intalnirea lui cu publicul :).

BdC: Ce părere ai despre personajul pe care-l interpretezi? Ai schimba ceva la Maria? Și, dacă da, ce?

Ela Ionescu: Teoretic, Maria este o fata cu multe probleme. Datele biografice si nu sunt dintre cele mai fericite.Totusi, dincolo de educatia precara, de relatiile reprobabile in care e prinsa, de alegerile gresite pe care i le-ai putea reprosa, ea nu face, in final, altceva decat sa incerce sa supravietuiasca intr-o lume gri, cu limite la fel de reci si concrete precum cimentul. Maria indrazneste sa spere, macar la un nivel intuitiv, ca iubirea lui Viorel o poate salva. Umbra asta de speranta am iubit-o eu, din tot sufletul, la ea.

Nu as schimba nimic la acest personaj. Relatia cu personajul este una de dragoste. Stii ca iubesti cand intelegi ca fiecare contorsionare interioara, fiecare angoasa sau pas gresit al celuilalt isi are rostul sau bine definit in devenirea lui.

BdC: Cât timp ți-a luat să te pregătești pentru rol; mai ales, să folosești acel accent moldovenesc?

Ela Ionescu: La rol am inceput sa ma gandesc( asa cum probabil fac toti actorii) inca dinainte de proba. Altfel, cred ca au fost vreo doua luni(intre casting si inceperea filmarii) in care am probat ganduri si stari ce i-ar fi putut apartine Mariei. Lucrurile s-au conturat si asezat in saptamanile de repetitii pe care le-am facut la Chisinau, alaturi de regizor si de partenerul meu din film, Igor Babiac.

Accentul basarabean a ramas pana in momentul filmarilor una din preocuparile mele majore. Faptul ca sunt din Piatra Neamt m-a ajutat, ce-i drept, dar cum diferentele de rostire dintre moldovenii de dincoace si de dincolo de Prut sunt sesizabile, nu ma puteam baza doar pe amintirile din copilarie. Asa ca nu mi-a ramas decat sa o iau la pas prin Chisinau si sa casc bine urechile la tot ce se vorbea in jur. Am facut inclusiv transcrierea fonetica a replicilor mele in lectura lui Igor (Babiac). Spre bucuria mea la vizionarea filmului au fost basarabeni care au fost convisi ca sunt ‘de-a lor’. Misiune indeplinita :).

BdC: Cum a apărut pasiunea pentru cinema și ce te-a determinat să devii actriță?

Ela Ionescu: Am devenit actrita probabil pentru ca am intuit destul de devreme ca este una dintre putinele meserii care iti ofera sansa de a te realinia permanent cu tine insuti, cu adevarul tau interior. Cat despre cinema…Cred ca nevoia de povesti este adanc intiparita in oameni. Avem nevoie sa le spunem si sa le ascultam, ca sa ne identificam, sa ne delimitam, ca sa iubim eroii, ca sa ne condamnam antieroii personali. Avem nevoie de povesti ca sa ne rostim si sa ne auzim unii pe altii. Iar cinematograful nu este decat o forma moderna de a spune povesti. Cum sa nu fii pasionat de cinema?

BdC: Există tipuri de personaje pe care consideri că n-ai putea să le joci vreodată?

Ela Ionescu: Nu, nu cred. Chiar daca apropierea intre mine si personajul respectiv ar putea sa para imposibila (pe baza cine stie caror criterii), mi-ar placea sa incerc.

BdC: Unde te mai putem vedea?

Ela Ionescu: La teatru. In stagiunea asta am doua spectacole la Teatrul Bulandra.’ Pescarusul’, care va avea premiera in octombrie, la Studio Space( Bulandra Icoanei) si ‘Arlechino moare?’ care se joaca la Sala Liviu Ciulei Laborator (Bulandra Izvor). Sunt doua spectacole extrem de speciale avand in vedere ca sunt rezultatul unei cercetari de laborator actoricesc.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *