0
12 octombrie 2013
 
 

Interviu > Michael Helmerhorst, colecționar de filme la Anim’est 2013


Michael Helmerhorst este curator și colecționar de filme, realizatorul programului The Night of the Trash Bin Treasures din cadrul celei de-a opta ediții a festivalului Anim’est, desfășurată în perioada 4-13 octombrie, la cinematografele Patria, Studio și Elvira Popescu și în Club Control din București.

Prezent în România, Michael Helmerhorst a avut amabilitatea să ne răspundă la câteva întrebări.

Blog de Cinema: Cum a fost trecerea de la teatru la film?

Michael Helmerhorst: Le fac pe amândouă, sunt colecționar de film și scriu scenarii, dar îmi câștig existența ca regizor de teatru. Pentru că am lucrat în teatru experimental atâta timp, am combinat toate tipurile de proiectare, atât cele video, cât și cele digitale. Mi se cere să fac teatru vizual, drame și comedii cu tot felul de efecte.

Pentru mine, sunt două discipline care se împletesc tot timpul, nu e una sau alta, sunt întotdeauna amândouă, ca rezultat al colecțiilor mele și pentru că am lucrat ca scenarist în lumea animației. Un prieten bun, care a murit anul trecut, m-a introdus în Festivalul de la Stuttgart. A avut legătură cu lumea animației. Am fost și trainer în cursuri postuniversitare.

Interesul pentru animații există de multă vreme. Și colecționez filme.

BdC: Cum ai selecționat filmele pentru The Night of the Trash Bin Treasures?

MH: The Night of the Trash Bin Treasures este urmarea lui The Night of the Animated Bad Taste. Este mai mult sau mai puțin selecția unor filme ieftine sau imposibile ca design sau, pur și simplu, de prost gust, pe care nu le văd prea mulți. Eu le-am grupat.

BdC: Cum le-ai obținut?

MH: Din colecția proprie, unele pe video, altele digitale. Altele de pe tot felul de DVD-uri sau fișiere pe care le-am primit. Am sunat doi tipi și le-am zis “Caut  Bambi întâlnește Godzilla”* – o animație foarte scurtă din anii ‘70. Am găsit un fișier, era codat.

Ai nevoie să “împrumuți” lucruri, să absorbi lucruri, filme de acțiune cu elemente de animație în ele. Am făcut mănunchiuri nu prea lungi. Impresia efectelor sau absorbția elementelor trebuie să reprezinte întregul film.

Dacă văd un program ca Animash 1, 2, 3 cu scurtmetraje, 8-9, toate sunt foarte concentrate, intense, în formă și conținut. Nu esti drept cu toate pentru că se “mănâncă” între ele în fapte. Unele filme lasă o amprentă puternică, sunt agresive sau stilizate, cu muzică puternică… care este întotdeauna e un element important. Altele, mai poetice, mai așezate, se zdrobesc între ele, amestecate, “se mănâncă”.

Îți compui programul în funcție de festival.

****Bambi meets Godzilla

BdC: Cum convingi pe cineva mai puțin deschis spre astfel de filme să vină la The Night of the Trash Bin Treasures?

MH: Din experiența mea, aici, audiența e foarte deschisă, sunt mulți studenți.

BdC: Nu te temi de respingere?

MH: Nu, sunt educați, recunosc sensurile duble, înțeleg engleza, nu sunt probleme de comunicare. Audiența care vine la festival e deja interesată. Sunt tineri și studenți.

BdC: Cum câștigi public nou?

MH: Dacă vrei să câștigi public nou, hmm… poate maratonul The Night… va atrage, dar după prima oră, în pauză, se plictisesc, ies în stradă și nu se mai întorc.

Anul trecut au fost 800 de oameni, am fost și eu surprins! De unde veneau?! Mâncau floricele, beau, povesteau. Filmul a început și erau toți uimiți!

După pauză, aproape jumătate a ieșit în stradă… probabil la petreceri!

Nu mă plâng de public, audiența e acolo, e un trick să-i menținem distrați.

Unii oameni au venit și mi-au zis că unele proiecții sunt cam lungi, le-am zis că trebuie să realizeze că cerințele festivalului cer 1h 15min. Chiar și când faci prezentări universitare despre istoria animațiilor, acestea trebuie să fie mult mai scurte.

BdC: Care sunt animațiile preferate?

MH: E greu. E foarte dificil de spus. Îmi plac animațiile scurte, reflexia cinema-ului în sine, sensurile duble sau sfârșiturile sucite. Am văzut atât de multe filme bune, întotdeauna am tot felul de surprize.

Am văzut “Fuga” în Animash 1, despre o fată cu vioara de la Conservator, cu o atmosferă bântuită, neplăcută, ca mersul la închisoare. Atmosfera e extraordinară, muzica, personajele, totul.

BdC: Animații românești ai văzut?

MH: Nu am realizat exact care sunt cele românești din program.

BdC: Ce ne mai pregătești?

MH: În dimineața de după prezentare m-am sculat foarte devreme și am scris câteva schițe pentru programul anului viitor. I-am zis lui Mihai: “Mihai, dacă vrei să mai vin încă o dată, mă gândesc deja la idei noi”. Pentru simplul motiv că am sentimentul că audiența este flămândă.

Sunt de școala veche. Tot ce arăt e vechi, nu am nimic nou, sap în praf după piese vechi pe care oamenii le-au văzut, dar nu și generația tânără. Sap în vechituri.

BdC: Cum te simți în festival?

MH: E un dublu motiv pentru care stau atât de mult, pe lângă festival, mai am o întâlnire cu un grup de teatru. Sper să regizez o piesă.

E plăcut pentru mine aici, mă întâlnesc cu oameni pe care nu i-am mai văzut de multă vreme. Mă simt bine, e ca într-o vacanță cu muncă.

Foto: Cătălin Georgescu


Articol scris de