0
16 octombrie 2013
 
 

Interviu > Michel Ocelot, tatăl lui Kirikou, la Anim’est 2013


Michel Ocelot este un renumit regizor, animator și graphic designer francez, creatorul celebrului personaj Kirikou. Deși folosește stiluri și tehnici diferite de animație, Ocelot nu renunță niciodată la lumea fantastică. Prințese medievale, zâne, vrăjitoare, filmele lui Ocelot trimit spectatorii în călătorii pe tărâmuri magice, oferindu-le povești pline de imaginație. În cadrul festivalului Anim’est din acest an au fost proiectate toate cele șase lungmetraje ale sale precum și o selecție de 8 scurtmetraje. Am purtat o conversație extrem de plăcută cu celebrul regizor chiar după ce a a încheiat masterclass-ul A life in animation.

Blog de Cinema: Aveți aproape patru decenii de experiență în animație și ați susținut un masterclass dedicat activității dumneavoastră. Care ar fi primul sfat pe care l-ați oferi unui animator începător?

Michel Ocelot: În primul rând aș vrea să fac distincția între animator și autorul filmului de animație. Eu sunt autor așa că voi răspunde din această perspectivă. E foarte greu să ofer un sfat pentru că nu există o rețetă sigură de succes. Rețeta mea, dezvoltată în mulți ani de muncă, este să fii onest și pregătit să înoți împotriva curentului. Chiar dacă oamenii din jur vor să ajute, întotdeauna vor exista compromisuri. Pentru mine, puterea de a rezista tuturor dificultăților și onestitatea sunt bazele oricărei opere de artă.

BdC: Ați oferit un sfat foarte bun: să fie întotdeuna onești față de munca lor.

MO: Pentru mine a funcționat în toți acești ani, iar oamenii au fost impresionați de onestitatea și simplitatea filmelor pe care le-am realizat.  Și e foarte important să hotărăști cu ce vrei să începi. De exemplu, din scurtmetraje nu poți să faci bani, dar ele dovedesc că știi să lucrezi și că ai talent.

BdC: În filmele dumneavoastră se regăsesc numeroase tehnici de animație. În Princes and Princesses ați folosit teatrul de umbre, în Azur and Asmar, ați încercat pentru prima oară grafică 3D, iar în cel mai recent film, Tales Of The Night, le-ați combinat pe cele două. Care sunt motivele pentru care încercați stiluri atât de diferite?

MO: În prima parte a carierei mele am fost frustrat pentru că nu aveam la dispoziție instrumentele necesare. Eram dispus să mor muncind, dar îmi lipseau banii și instrumentele, așa că am suferit foarte mult. Acum îmi doresc să muncesc la fel de mult și să încerc toate tehnicile disponibile. Din păcate, în prezent nu mai e nimic nou de încercat. Am trecut prin multe tehnici și probabil următorul pas va fi un film realizat în totalitate cu mijloace digitale. Dar apoi mi-ar plăcea să mă întorc la mijloace mai simple și mai ieftine, precum decupajele din hârtie.

BdC: În cadrul masterclass-ului chiar ați prezentat câteva din personajele mai vechi de hârtie.

MO: Așa e, îmi face mare plăcere să le realizez și să lucrez cu ele.

Princes and princesses

BdC: Majoritatea filmelor dumneavoastră sunt inspirate din basme și dumneavoastră puneți mare accent pe poveste. Însă multe dintre animațiile realizate în prezent sunt abstracte și nici măcar nu urmăresc un fir narativ. Ce părere aveți despre astfel de lucrări?

MO: Consider că cei care le realizează aleg calea cea simplă și asta nu îi va duce departe. Pentru mine povestea este cea mai importantă, iar publicul ar trebui să înțeleagă la ce s-a uitat, sau măcar să simtă ceva. Animații abstracte se fac de foarte mult, dar eu nu le urmăresc, mă plictisesc.

BdC: În pregătirea acestui interviu, am descoperit că ați lucrat alături de Bjork pentru videoclipul Earth Intruders. Povestiți-ne cum a început colaborarea și cum vi s-a părut această experiență.

MO: Lui Bjork i-a plăcut unul din filmele mele, Kirikou and the Sorceress, și a vrut să lucrăm împreună. Staff-ul ei m-a contactat și am acceptat. Bjork este o artistă căreia nu-i place să atragă atenția și e foarte respectuoasă. Mi-a oferit libertate totală, ceea ce m-a măgulit. Eram doi artiști între care nu a existat o ierarhie.

BdC: Sunteți interesat să repetați experiența unui videoclip?

MO: Cu siguranță, mi-ar face mare plăcere. Sunt trei minute de încântare vizuală. Doar că oricine va dori să colaborăm va trebui să mă lase să fac lucrurile cum vreau eu. Și în plus, nu e ușor să o urmezi pe Bjork.

BdC: Ați avut ocazia să vedeți animații românești?

MO: Din păcate nu, nu am avut timp să urmăresc proiecțiile din cadrul festivalului. De fapt eu nu mai particip la festivaluri de ceva timp.

BdC: Ați făcut o excepție pentru Anim’est anul acesta?

MO: E o situație specială. Am fost invitat de Mihai (Mihai Mitrică, directorul festivalului, n.red.) de două ori până acum, dar anul acesta invitația a fost dublată de una din partea Institutului Francez și am zis că e timpul să vin. E chiar prima mea vizită în România. Cu ocazia Zilei Internaționale a Animației, institutele franceze vor proiecta câteva din filmele mele și m-au rugat să particip la diferite evenimente. Am fost în Turcia, acum în România și urmează Columbia și Venezuela. Am fost invitat în mai multe părți, dar le-am ales pe acestea.

BdC: Sunteți într-un adevărat turneu de promovare. Noi ne bucurăm să vă avem alături și sperăm că veți  petrece un timp minunat în România.

MO: Mulțumesc mult, chiar ieri m-am întâlnit cu o cunoștință pentru prima oară după 23 de ani. În Franța, sfârșitul regimului lui Ceaușeșcu a fost îndeaproape urmărit și, după revoluție, multe librării au inițiat o acțiune de susținere a românilor. Se numea ”Trimite o carte unui prieten român”, ceea ce am făcut și acum, după 23 de ani, m-am întâlnit cu domnul care a primit-o.

BdC: O poveste tare interesantă pe final de interviu, vă mulțumesc că ne-ați împărtășit-o.


Articol scris de