1
12 ianuarie 2015
 
 

Interviu > Victoria Baltag a început campania de strângere de fonduri pentru Herman

victoria baltag
victoria baltag

Mă pasionează istoria și mintea omenească – este ca o provocare. Istoria este o dovadă a existenței noastre, iar mintea o enigmă ce trebuie încă explorată”, mi-a răspuns Victoria Baltag la una dintre întrebările de mai jos.

A terminat o facultate de Sociologie, mai apoi, a urmat Jurnalismul, a făcut un master în Istorie, Film și Televiziune, iar în prezent face un doctorat în Antropologie. Pe lângă toate acestea, se pregătește și de primul ei lungmetraj, un documentar care prezintă povestea uneia dintre cele mai dure închisori din perioada comunistă, cea de la Piteşti, unde s-a pus accent pe „reeducarea prin tortură”.

Intitulat Herman: The man behind the terror – A true story, filmul este inspirat din viaţa celui mai infam torţionar al regimului comunist. Aparent un arhanghel al morţii, care a adus teroare şi ruşine în inimile şi minţile multor prizonieri politici în anii 1950, Herman a fost, de fapt, o marionetă a Securităţii Naţionale.

Echipa din spatele acestui proiect a inițiat o campanie de strângere de fonduri pe rețeaua Indiegogo, iar cu această ocazie i-am adresat Victoriei Baltag câteva întrebări.

Puteți investi în acest proiect vizitând pagina dedicată de pe Indiegogo, unde găsiți și o listă cu recompensele pe care le primiți în schimbul sprijinului vostru.

Marin Apostol: Cum ți-a venit ideea să prezinți această poveste într-un film de lung metraj?

Victoria Baltag: În 2012 am fost la Universitatea de Vară organizată de către Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc. Am văzut acolo documentare despre Experimentul Pitești (ex.: “Fenomenul Pitesti” – “Demascarea”), am vorbit cu istorici, am cunoscut foști deținuți politici cu care am vizitat închisorile comunismului. Știam despre povestea “re-educarii” de acolo. Aveam ideea de film încă de pe atunci. Eram un regizor la început de drum însă (realizasem numai un documentar și câteva scurt metraje) și am catadicsit să mai aștept câțiva ani, timp în care să mă documentez asupra subiectului și să capăt mai multă experiență în ale cinematografiei. Momentul producerii filmului a sosit acum.

Prezentare Herman: The man behind the terror

Marin Apostol: De ce crezi că publicul trebuie să știe cine a fost Herman?

Victoria Baltag: Între anii 1949-1951, la închisoarea din Pitești au fost maltratate sute de studenți români, unii dintre cei mai buni studenți la vremea aceea. Este vorba despre un popor care și-a exterminat semenii, un fapt nemaiîntâlnit. Virgil Iernuca spune despre ce s-a întâmplat acolo că este „o insulă a ororii absolute, cum alta n-a mai fost în întreaga geografie penitenciara comunistă”. Mai mult, laureatul Premiului Nobel pentru Literatură în 1970, Alexandr Soljenitîn, consideră că Fenomenul Pitești este „cea mai teribilă barbarie a lumii contemporane”. Istoricul François Furet, membru al Academiei Franceze, îl descrie ca pe „una dintre cele mai cumplite experiențe de dezumanizare pe care le-a cunoscut epoca noastră”.

În România s-au ținut sub tăcere ani de-a rândul cele petrecute la Pitești.
Publicul nu trebuie să știe cine a fost Herman neapărat, ci mai mult, să cunoască ororile care s-au întâmplat acolo; vreau ca oamenii să vadă cum au fost cei mai buni tineri dezumanizați până la moarte, sau transformarea lor în bestii. Poate nu știi, dar în aceeași perioadă a existat și o închisoare pentru elevi. Erau închiși fără mandat și fără proces, pe baza “listelor negre”. Copii de 14 ani primeau sentințe de încă 14 ani de detenție pentru “defăimarea membrilor guvernului” – ne puteam închipui că a existat așa ceva vreodată? A existat! În România, din păcate.

Marin Apostol: Ce alte filme ai mai făcut până în prezent și unde pot fi văzute?

Victoria Baltag: Am cochetat cu filme de scurtmetraj experimental și documentare antropologice. Eu am terminat o facultate de Sociologie, am urmat Jurnalismul, am făcut un master în Istorie, Film și Televiziune, acum fac un doctorat în Antropologie – mă pasionează istoria și mintea omenească – este ca o provocare. Istoria este o dovadă a existenței noastre, iar mintea o enigmă ce trebuie încă explorată.

Am realizat “Memory of Water” (după Shelagh Stephenson) – un scurtmetraj despre iubire (și nu este vorba despre iubirea dintre o femeie și un bărbat, nu, nu), am lucrat la un documentar antropologic despre viața unui tânăr rrom, Holocaustul rromilor și tradițiile acestora – “Faith and Flame”, am realizat materiale video despre cetățenia europeană, schimburile de tineri, am regizat material video de prezentare ale IRAF, etc.

Lucrările mele se găsesc pe IMDB (Victoria Baltag), pe site-ul Festivalului de Cercetare de la Londra organizat de LSE, unde am avut onoarea să iau și un premiu (ultimul video de pe pagină), pe pagina Asociației Connections, pe Youtube, etc.

victoria-baltag

Victoria Baltag

Marin Apostol: Cum i-ai cunoscut pe cei cu care intenționezi să realizezi acest proiect?

Victoria Baltag: Cel mai greu a fost să găsesc un scenarist interesat în a scrie pe marginea subiectului. Mica mea experiență în scriere de scenarii este insuficientă. Aveam nevoie de un om capabil în acest sens. Așadar am scris prietenilor, cunoștințelor, am contactat scenariste și scenariști, am fost la UNATC și am pus afișe. În cele din urmă am găsit-o pe Alexandra Axinte printr-un prieten comun – a fost o binecuvântare. Ea scris mai multe materiale cu temă istorică și a colaborat cu HBO Central Europe, unde a scris despre un subiect adiacent asemănător cu povestea pe care vreau să o pun eu în film.

Ana Țăran (asistentă video- foto) a auzit de proiect din presă, i-a plăcut ideea și s-a oferit să se implice (chiar și pro bono) – noi am primit-o în echipă cu brațele deschise. Este o persoană deosebită și are un suflet cald.

Cameramanii (Cosmin Dumitrache și Marius Donici) s-au alăturat echipei în același fel: au citit despre proiect, le-a plăcut subiectul și au spus DA invitației mele de a face filmul acesta împreună. Cosmin și Marius m-au surprins atât de plăcut. Au fost puși pe treabă de la început, sunt serioși, lucrează bine și profesionist.

Membrii Note in a Bottle s-au alăturat prin Ștefan Săndulescu, un tânăr compozitor pe care l-am cunoscut anul trecut; i-am ascultat melodiile, mi-a plăcut ceea ce face, am reținut, și iată că a sosit momentul să colaborăm. Toți trei sunt foarte talentați, trebuie să ascultați și voi ceea ce fac ei.

Proiectul este o mare provocare pentru orice scenarist. Experimentul Pitești este cu siguranță una dintre cele mai negre file din istoria românilor. Însă nicio poveste, mai ales una atât de cumplită, nu poate fi privită, dintr-o singură perspectivă. Sunt multe nuanțe de gri și personajele torționarilor au fost mereu demonizate. Interesant pentru mine a fost să descopăr ce anume i-a determinat pe respectivii călăi să se transforme din studenți promițători și naivi în arhangheli ai morții.
Procesul de dezumanizare e fascinant și foarte ofertant pentru un scenarist.
Proiectul va fi neîndoielnic, unul foarte controversat.

– a adăugat scenarista Alexandra Axinte, când am întrebat-o ce a motivat-o să se alăture acestui proiect.

Marin Apostol: Care este bugetul de care estimezi că ai nevoie?

Victoria Baltag: Noi am început cu un plan bugetar de 33 000 de euro. Suma este extrem de mică și am pornit o campanie de strângere de fonduri în acest sens.

Prin intermediul acestei campanii ne-au tot contactat diferite persoane. Cei mai mulți ne-au lăudat și încurajat, alții ne-au sprijinit financiar (și le mulțumim pe această cale), alții ne-au amăgit. Așa cum am mai spus, mintea omului este o enigmă.

Revenind la donații: donatorii își pot deduce impozitul pe profit din donații. Vă invit așadar să sprijiniți cauza noastră. Oferim pachete avantajoase de publicitate, implicare în proiect, parteneriate și investiții.

Foto deschidere: Adi Tănase


Articol scris de