Iată că astăzi publicăm penultimul articol din seria ”Mai este nevoie de critică de film?”, urmând ca mâine să încheiem cu părerea lui cinesseur, unul dintre cei mai buni bloggeri de cinema (după părerea multora fiind chiar cel mai bun) și a Cristinei Bazavan, fost redactor-șef la revista Tabu și una dintre persoanele care a pus bazele postului de radio Europa FM.
Până atunci, însă, astăzi i-am invitat să ne răspundă la întrebarea din titlu pe Anca Grădinariu – critic de film, jurnalist de cinema și scenaristă, și Dan Romașcanu, care scrie despre filme pe blogul Filme-carti.ro.
Anca Grădinariu spune că epoca în care criticii formau gustul cinefililor a apus demult…
În România, se face din ce în ce mai puțină cronică de film, pentru simplul motiv că presa scrisă dispare; locul criticului de film a fost luat, în cea mai mare parte de bloger, de amatorul care prefera să dea verdicte în loc să facă o analiză profundă (și, la urma urmei, cine mai are răbdare să citească articole lungi?).
Cred că modelul sau, dacă vreți, moștenirea lui Alex Leo Șerban e singura modalitate prin care se mai poate face critică de film populară: la mijlocul drumului dintre academism și cronica frivolă, spumoasă, impresionistă.
Motivele pentru care atât critica de film cât și revistele de specialitate dispar sunt, în mare parte, economice. Revistele de film nu se vând și nu atrag suficientă publicitate ca să fie profitabile, iar costul print-ului e considerabil. Sunt convinsă ca atât proasta distribuție, cât și concurența internetului, au un rol în moartea revistelor de cinema.
Cât despre forța criticii de film… În momentul de față, părerea unui critic influențează doar un grup foarte mic de oameni. Publicitatea e, de obicei, cea care atrage „masele” în cinematografe. Epoca în care criticii formau gustul cinefililor a apus demult (și nici atunci, în anii ’70, n-a fost vorba de “masele largi”, ci de un număr important de spectatori). Singurul care mai are încă puterea asta e, probabil, legenda vie Roger Ebert.
Dan Romașcanu susține că încă mai este nevoie de critică de film.
Părerea mea este că este nevoie de critici de film și încă mai mult decât întotdeauna. Proliferarea mijloacelor de distribuire, diversificarea genurilor, ușurința cu care pot fi scrise și postate pe Internet cronici de film de către oricine duce la o mare confuzie de valori și o necesitate de educare a gustului publicului mai mare decât oricând.
Critica profesionistă practicată de oameni care au studii și cultură cinematografică și calități în exprimare și explicare va continua să joace un rol important. Desigur, și criticii de film trebuie să se adapteze, să înțeleagă și să nu privească de sus diversificarea genurilor și schimbările în gustul publicului și să învețe să lucreze împreună și folosind Internetul, blogurile, cluburile de fani, etc.