Mărturisiri > Nikola Ležaić, despre Muntele Roșu

Tilva Ros/Muntele Roşu s-a lansat în România vineri, 24 iunie. Tilva Roš este, de fapt, zona din jurul orașului Bor, unde au fost făcute primele explorări geologice la sfârșitul secolului al XIX-lea.
În valahă, înseamnă Muntele Roșu. Culmea muntelui părea roșie fiindcă era bogată în minereu de cupru. Acest lucru este specificat încă din prima secvență din film.

Sinopsisul filmului menționează doi prieteni, Toda și Stefan, care își petrec prima vară după terminarea liceului făcând skateboard în mina abandonată de la Bor și înregistrând clipuri video în genul “Jackass”.

Dar mai multe despre povestea filmului ne spune chiar regizorul Nikola Ležaić:

“Am avut norocul de a da peste o copie a unui film în genul “Jackass”, făcut chiar de acești puști. Am fost copleşit de cantitatea impresionantă de energie inarticulată care emana din ei, precum și de lipsa completă de interes față de lupta socială care se dădea în jurul lor. Mi-am adus aminte de propria mea atitudine în urmă cu 10 ani, când locuiam și eu în același orășel, și am realizat că nu era cu mult mai diferită de a lor – tot ce mă interesa era DISTRACȚIA. Mi-am amintit cum totul părea mult mai simplu, drepturile sociale, asigurarea de sănătate, politica… erau termeni dintr-o altă dimensiune, una plictisitoare” – povestește Nikola Ležaić.

”Despre asta am vrut să fie Muntele Roșu – trezirea conștiinței pe care nu vrei s-o trezești, descoperirea nedreptăților de care nu-ți pasă, asumarea rolurilor sociale atunci când nu vrei să iei parte la asta, și despre lupta neputincioasă pentru salvarea de orice schimbare a lumii adolescenței fără griji”.

În ceea ce privește localitatea Bor, în care au avut loc filmările, regizorul sârb își amintește:

„Fiind născut și crescut în Bor, am sentimente contradictorii față de acest loc, deoarece, în Serbia, Bor este unul dintre simbolurile industriei distruse. E parțial corect să-l numești așa, dar, în mintea mea, nu mi l-am imaginat niciodată ca pe un ținut post-industrial pierdut din Europa de Est. N-am simțit niciodată că trăiam într-un oraș fantomă de nicăieri, dimpotrivă, pentru mine a fost întotdeauna cel mai frumos loc de pe pământ. Şi, datorită reziduurilor miniere din jurul orașului, mi s-a părut întotdeauna că seamănă cu deșertul Arizona.

Nu e o noutate în a căuta frumusețe acolo unde oamenii nu o văd de obicei, am avut o referință clară în opera lui William Eggleston, legendarul fotograf american. Fotografiile lui din vestul american deșertic arată ca cea mai frumoasă amintire pe care o poate avea cineva. Privindu-i lucrările, am avut exact același sentiment pe care l-aș fi avut admirând un peisaj de acasă. Filme ca Gummo, My Own Private Idaho, Thumbsucker au fost și ele referințe vizuale și emoționale ale tipului de sentiment pe care voiam să-l redau.“

Iată și câteva dintre cele mai importante premii obținute de Tilva Ros/Muntele Roşu:
– Premiul FIPRESCI, 2011 – Transilvania International Film Festival, Romania
– Cel mai bun film, Cel mai bun actor – Marko Todorovic – Sarajevo International Film Festival, Bosnia&Herzegovina
– Cel mai bun film, Cea mai bună poveste – 2 in 1 Film Festival Moscow, Russia
– Cel mai bun film – Noordelijk Film Festival, Olanda
– Premiul Spirit – Film Festival Cottbus, Germania
– Cel mai bun film, Premiul Cineuropa – Estoril Film Festival, Portugalia
– Premiul special al juriului – Gijon International Film Festival, Spania
– Cel mai bun film, Premiul publicului – Festival International du Film de Belfort, Franța

3 comentarii la „Mărturisiri > Nikola Ležaić, despre Muntele Roșu”

  1. Pingback: Mărturisiri > Nikola Ležaić, despre Muntele Roșu | Șmen.ro

  2. Pingback: Mărturisiri > Nikola Ležaić, despre Muntele Roșu | BunDeCitit.ro

  3. Pingback: Prin blogosfera cinefila (20 – 26 iunie 2011) | Filme si carti

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *