0
28 martie 2015
 
 

Marussia, din 28 martie, în cinematografe

marussia
marussia

Astăzi, 28 martie, va avea loc premiera filmului Marussia, primul lungmetraj regizat de Eva Pervolovici.

Din distribuție fac parte Dinara Drukarova, Marie-Isabelle Stheynman, Sharunas Bartas, Dounia Sichov, iar de scenariu s-au ocupat Eva Pervolovici și Monica Stan.

Sinopsis Marussia

Lucia, o mamă rusoaică de 35 ani, şi Marussia, fetiţa ei de 6 ani, cutreieră pe străzile din Paris, cu valizele în mână. Caută în fiecare noapte un loc de dormit, în funcţie de întâlniri şi întâmplare. În ciuda incertitudinii şi a privirilor dezaprobatoare ale compatrioţilor lor, mama şi fiica trăiesc momente de tandreţe.
Sunt oare suficiente pentru a rezista?
O poveste urbană frumoasă, văzută prin ochii unui copil, care ştie să vadă şi să găsească minuni în banal, dar şi să privească realitatea în faţă.

Interviu cu Camille Jouhair (distribuitorul francez) şi Eva Pervolovici (regizoare)

Camille Jouhair: Ce te-a motivat să faci un film ca Marussia?

Eva Pervolovici: A fost, de fapt, întâlnirea cu micuţa Marussia. Nu căutam un subiect în acel moment, şi nici nu mi-am spus că vreau să fac un film cu personaje ruseşti despre imigrare. Pur şi simplu, într-o zi, acum cinci ani, eram într-un cinematograf, la un masterclass cu Nikita Mihalkov şi Marussia, care avea trei ani pe vremea aceea şi nu vorbea franceză deloc, a venit la mine şi a început să-mi vorbească în rusă, am început să ne jucăm şi şarmul ei m-a cucerit imediat. N-am mai ascultat prelegerea deloc, am făcut poze împreună. Cu această întâlnire a început totul şi mi-am dorit să spun povestea adevărată.

Camille Jouhair: Şi povestea adevărată cum ai aflat-o?

Eva Pervolovici: După ce am întâlnit-o pe micuţa Marussia, m-am uitat prin sală să văd a cui era. Am văzut-o pe mama ei şi i-am cerut numărul de telefon, ceea ce de obicei, nu fac, pentru că sunt timidă şi nu abordez necunoscuţi aşa. După aceea, din ce în ce mai mult, am început să mă întâlnesc cu amândouă şi să aflu povestea lor. Mi-am dat seama că nu aveam să fac nici documentar, nici adaptare exactă a poveştii adevărate. Toată munca pe care am făcut-o cu Dinara a constat în a crea un personaj fictiv plecând de la personajele adevărate, fără să facem o reproducere exactă a realităţii.

Camille Jouhair: Povestea se regăseşte în vreo carte sau e o poveste care a fost vehiculată de oamenii care cunoșteau parcursul acestei femei?

Eva Pervolovici: Sunt anecdote pe care mi le-a povestit mama Marussiei, însă şi eu am petrecut timp cu ele, aproape un an de zile. Am urmărit-o cu o cameră 5D. Am filmat scene de viață reală pe care le-am refăcut în filmul Marussia, cu actori și cu o echipă de filmare. Aşadar e un amestec de poveşti auzite, cât și de poveşti inventate, de ficţiune.

Camille Jouhair: O rusoaică manechin care ajunge pe străzi la Paris. Care s-a petrecut această schimbare?

Eva Pervolovici: Ceea ce m-a interesat la poveste este că nu e vorba despre o imigrantă tipică, nu intră într-un clișeu de mizerabilism și urât. Dimpotrivă, e vorba de o femeie foarte frumoasă, care se respectă foarte mult, cu o energie şi o frumuseţe pe care, de obicei, nu le asociem cu imigranţii. Faptul că nu e ca ceilalţi sau că ceilalţi nu sunt cum credem noi că sunt m-a fascinat.

Camille Jouhair: A acceptat uşor o adaptare cinematografică a vieţii ei?

Eva Pervolovici: Da, bineînţeles. Pentru ea era firesc, asta trebuia să se întâmple.

Camille Jouhair: Cum a decurs distribuţia, cum s-a ales actriţa care avea s-o întruchipeze?

Eva Pervolovici: Distribuţia a fost chiar dificilă, deoarece am petrecut luni de zile ca să vedem toate actriţele rusoaice de la Paris. Au venit şi actriţe de la Moscova. A fost o distribuţie de anvergură pentru un film cu buget mic. Dinara s-a impus cu capacitatea ei de a susţine rolul, de a crea un personaj care să nu fie copia perfectă a persoanei reale, dar să fie ea însăşi. A adus o contribuție creativă, a dat căldură personajului fictiv. De asemenea, relaţia sa cu Marussia a fost importantă pentru că însemna asumarea a două roluri: cel al personajului şi cel de a face fetiţa să joace, care e un copil liber, sălbatic, neobişnuit să i se spună ce să facă sau să joace în faţa camerei.

Camille Jouhair: Multe scene s-au filmat pe străzi, în anumite locuri din Paris, pentru că ai găsit locurile unde a trăit ea?

Eva Pervolovici: Nu sunt chiar aceleaşi locuri. Am căutat decoruri care să corespundă, dar e adevărat că filmările sunt făcute în proporţie de 80% pe stradă, iarna. Aşadar, nu erau condiţii optime nici pentru Dinara, nici pentru micuţa Marussia, nici pentru echipă. A fost greu să filmăm în decoruri diferite şi ne-am deplasat foarte mult în fiecare zi.

Camille Jouhair: Cum ai format echipa de filmare, compusă din mai multe naţionalităţi, şi cum a fost să filmezi în Franţa?

Eva Pervolovici: Trăiam în Franţa de câţiva ani deja, aşa că ştiam cum merg lucrurile. Janja este de origine croată, dar a trăit în Franţa 15 ani. Am făcut echipă împreună. Janja a vrut doar profesionişti n echipă, chiar dacă bugetul a fost foarte mic. Am avut un inginer de sunet belgian, un operator de imagine mexican, un prim-asistent francez, un traducător rus, actori ruși, francezi, georgianul George Babluani, lituanianul Sharunas Bartas dar și românca Mădălina Constantin. A fost într-adevăr un amestec de personalităţi care a funcţionat.

Camille Jouhair: Pentru a încheia acest interviu, mai ai şi alte proiecte?

Eva Pervolovici: Da, am o mulţime de proiecte. Mi s-a acordat un sprijin financiar de la CNCul francez pentru scrierea unui documentar. Mai am alte două proiecte de documentare şi două de ficţiune. Aceasta este o perioadă în care scriu mult.

Poster Marussia

Marussia_afis


Articol scris de