O animație românească de lungmetraj? Da. Merge și-așa este o animație românească de lungmetraj. Motiv pentru care m-am gândit că n-ar trebui ratată, pentru că nu vezi prea des așa ceva prin cinematografe.
Iar din punct de vedere vizual nu dezamăgește. Chiar dacă sincronizarea sunetului cu buzele personajelor nu este cea mai fericită.
Personajul principal, Giani, este un băiat de etnie romă care visează să ajungă un mare chitarist, avându-l ca model pe Django Reinhardt, un artist care a
dezvoltat jazz-ul Manouche.
Acțiunea se desfășoară în timpul celui de-al doilea război mondial, ceea ce face misiunea tânărului Giani și mai dificilă.
Povestea este una simplă, fără prea multe ramificații, însă, din păcate, realizatorii s-au gândit că ar fi o idee bună să apeleze la tehnica film în film și, în paralel cu aventura lui Giani, avem și inserții cu comentarii ale echipei de producție. Această divagare de la povestea principală rupe ritmul întregii narațiuni și dă impresia unei oarecare superficialități în abordare. Deși cred că s-a dorit să fie doar o chestie amuzantă.
În plus, dialogurile sunt compuse din replici foarte stufoase; sau poate că par așa din cauza celor care dau voce personajelor, fără vreo intonație anume, exact ca și cum ar citi la prima vedere scenariul și atunci s-ar face înregistrarea.
Și având în vedere că filmul se adresează copiilor, nu am găsit logica pentru care regizorul și scenaristul Valentin Urziceanu a apelat la o mulțime de replici cu referințe la diverse filme clasice. Cred că nu ar fi rău să trăim într-o lume în care copiii sunt familiarizați cu filmele lui Tarantino sau cu clasice precum Casablanca, dar mă îndoiesc că asta e lumea noastră.
În concluzie, rezultatul este în acord cu titlul filmului. Merge și-așa. Dar să n-ai așteptări prea mari.
Din 3 iunie, în cinematografe.