Azi, 13 martie, debutează cea de-a 10-a ediție a One World Romania. Proiecțiile vor avea loc la Cinema Eforie, Union, Elvira Popescu și la Sala Horia Bernea a Muzeului Țăranului Român.
Frăția și White Rage sunt două dintre filmele din programul One World Romania pe care am reușit să le văd în avans. Ambele filme prezintă extrase din viața unor persoane, momente și evenimente care le-au transformat în ceea ce sunt. Ambele sunt ancorate în realitate, unde nu există întotdeauna happy-end și nici eroi nu sunt.
Frăția este un film românesc care vorbește despre încăpățânarea unor oameni de a menține o echipă de fotbal în competiție doar din pasiune. Este și despre determinare și camaraderie.
De cealaltă parte, White Rage e despre violență și despre motivațiile unui adolescent ucigaș în masă.
Frăția / The Brotherhood
A.S.F. Frăția București este o echipă românească de fotbal prezentă în divizia a cincea. Iar regizorul Cătălin Farcaș încearcă să-i afle povestea.
Nu m-am documentat să confirm că într-adevăr așa este, dar se spune în film că ar fi singura echipă românească de fotbal care are un portar cu o singură mână, un antrenor de culoare și jucători de etnii diverse. Dar dacă este singura echipă de acest fel sau nu contează mai puțin.
Povestea Frăției a ajuns și în New York Times și este una despre pasiune, sacrificiu, nediscriminare și egalitate necondiționată.
Din punct de vedere tehnic, realizarea nu este una foarte reușită, Farcaș mizând pe un format clasic, iar muzica adăugată pe fundal întrerupe de multe ori ritmul poveștii în loc să ajute, însă am întâlnit niște cadre inspirate. Iar la nivel narativ, se trece prea puțin dincolo de granițele celor implicați în această echipă.
Fondatorul echipei Frăția este Constantin Zamfir, un fost jucător de fotbal, care continuă să facă sacrificii pentru a întreține această formație doar din pasiune pentru sport.
De altfel, James Montague, jurnalistul american autor al articolului din New York Times, definește la un moment-dat Frăția: Frăţia nu e despre fotbal, e despre viaţă.
White Rage / Valkoinen raivo
Inclus în secțiunea Jocurile fricii, filmul lui Arto Halonen, White Rage, urmărește ce se întâmplă în mintea unui tânăr care plănuiește o ucidere în masă.
Naratorul este Lauri, un bărbat căruia regizorul a ales să-i păstreze anonimitatea. Acesta a devenit expert în agresivitatea umană și în violența în masă și reflectează asupra propriei traiectorii și a modului în care agresiunea își face loc în societate.
Lauri concepe o teorie potrivit căreia există două tipuri de furii: furia neagră (black rage) și furia albă (white rage). Furia neagră determină individul agresat să reacționeze instantaneu cu violență. Însă, un individ în mintea căruia s-a instaurat furia albă nu reacționează impulsiv, ci își plănuiește cu grijă răzbunarea, fiind detașat emoțional de toate nedreptățile care i s-au întâmplat de-a lungul timpului.
Deși Arto Halonen se folosește de o tehnică inventivă, reconstituirile pe care le creează pentru a ilustra confesiunile naratorului sunt, de multe ori, prea directe și lipsite de subtilitate, iar uneori actorii exagerează în interpretările lor.
Ideea de bază a lui White Rage merită, însă, discutată. Lauri mizează pe faptul că toate acele incidente în care unii tineri vin în școli înarmați și încep să tragă în orice mișcă sunt cauzate de violența mult-prea-prezentă în școli.
Festivalul Internațional de film documentar și drepturile omului One World Romania se desfășoară, la București, în perioada 13 – 19 martie 2017.