Undeva în povestea din Perfetti sconosciuti este și o eclipsă de lună. Nu la fel de spectaculoasă precum o eclipsă de soare, dar, totuși, reușește, cumva, să aducă oamenii împreună, chiar și numai pentru un selfie de grup; despre care nu-mi mai amintesc dacă a fost făcut sau nu până la urmă, pentru că în filmul lui Paolo Genovese totul se întâmplă cu un motiv și un eveniment duce către un altul, și fiecare acțiune scoate la iveală un pic de adevăr și aproape că nu mai știi de unde a început totul.
Sunt cinci persoane (Filippo Bologna, Paola Mammini, Paolo Costella, Paolo Genovese și Rolando Ravello) care au scris scenariul pentru acest film și, surprinzător, nu a ieșit deloc un film rău, deși ar fi fost atât de ușor să fie un eșec. Adică este vorba despre o poveste a cărei acțiune se petrece într-un singur apartament, cu toate personajele aflate în jurul unei mese. Și aici e de apreciat și munca directorului de imagine Fabricio Lucci și a editorului Consuelo Catucci, care au reușit să mențină dinamismul narativ într-un spațiu închis.
Perfetti sconosciuti, de Fiorella Mannoia
Trei cupluri și un tip singur – care își scuză prietena că n-a putut veni din cauza unei răceli – , se întâlnesc la cină. Poate că niciunul dintre personaje nu debordează de fericire, dar fiecare este mulțumit de viața sa. Mai mult sau mai puțin. Eva (Kasia Smutniak), psiholog, s-a programat pentru un implant mamar. Soțul ei, Rocco (Marco Giallini), chirurg plastician, a început să urmeze ședințe de terapie. Peppe (Giuseppe Battiston), tipul acela venit singur, n-are, de fapt o iubită, ci un iubit.
În filmul lui Paolo Genovese, adevărul doare, prietenii descoperă că nu se cunosc chiar atât de bine pe cât credeau că se cunosc, relațiile se destramă, încrederea se spulberă, dezamăgirile apar, secretele nu mai sunt secrete. Și totul din cauza acestui mic dispozitiv de care am ajuns dependenți: telefonul mobil.
Eva și Rocco au invitat la cină mai mulți prieteni cu care se știau de multă vreme. Pe la începutul serii, Evei îi trece prin minte să încerce un joc: cu toții să lase pe masă telefoanele cu ecranul în sus și să împărtășească cu ceilalți toate mesajele pe care le primesc pe tot timpul serii iar apelurile primite să se desfășoare pe difuzor. Sunt câteva persoane care ezită, dar, în cele din urmă, toți intră în joc.
Fiecare punct esențial al poveștii din Perfetti sconosciuti are ca punct de plecare un telefon mobil. Indiferent de marcă sau de model, acest dispozitiv reușește, cumva, să despartă oamenii, chiar și pe cei care credeau că știu totul unul despre celălalt.
Poate că e un pic prea multă melodramă în al treilea act (deși mi-a plăcut găselnița din final), dar Paolo Genovese realizează o comedie (aproape) neagră plină de tensiune, în care interpretările sunt reușite, umorul nu lipsește, decorurile sunt atractive, și în care spectatorul are parte de multe surprize.