La o primă vedere, aș putea spune că regizorul John R. Leonetti și scenaristul Gary Dauberman nu s-au descurcat deloc rău. Au respectat toate regulile specifice genului și au făcut din Annabelle un film horror ca la carte.
Numai că nu au încercat să aducă nimic nou. S-au mulțumit să respecte o rețetă și să nu-și bată capul prea mult să inoveze.
Rezultatul este un film care arată ca fiind făcut la kilogram. Fără personalitate, fără nimic al lui, ci doar cu secvențe împrumutate din toate celelalte filme horror apărute până acum.
Iar când totul pare copiat, nici de speriat nu mai poate fi vorba, pentru că suferă de o previzibilitate cruntă.
Annabelle este un prequel la The Conjuring, apărut anul trecut. De data asta, James Wan nu mai este regizor, ci doar producător, iar de regie s-a ocupat John R. Leonetti, care mai făcuse anterior doar Mortal Kombat: Annihilation și The Butterfly Effect 2.
Acțiunea se petrece prin anii 1960. Viața familiei Gordon se apropie de perfecțiune. Are o casă frumoasă într-un cartier select din sudul Californiei. Mia (Annabelle Wallis) așteaptă un copil, în timp ce cariera soțului ei, John (Ward Horton), care este medic, se anunță promițătoare.
Mia colecționează păpuși, iar John se gândește că o păpușă vintage, ce arată în asemenea hal încât nicio persoană în toate mințile n-ar da banii pe ea, ar fi un cadou perfect pentru soția sa. Din acest moment, urmează o serie de secvențe prin care filmul încearcă să te sperie. Iar dacă n-ai mai văzut vreun film horror până acum, s-ar putea chiar să reușească.
Trailer Annabelle
Verdict: 2/5