0
19 februarie 2017
 
 

Review > saramon vs Belgica

belgica-review
belgica-review

Jo (Stef Aerts) și Frank (Tom Vermeir) sunt doi frați care au prea puține în comun. Jo nu este căsătorit, tocmai ce a revenit în Ghent după o vreme de absență și, sprijinit de mama sa, deschide un club, unde invită diverși artiști să cânte.
Frank e căsătorit cu Isabelle (Charlotte Vandermeersh) și are și un copil; e partener la o firmă care se ocupă cu vânzarea de mașini second-hand, e plictisit de viața monotonă actuală și caută, la cei peste 30 de ani ai săi, o schimbare.
Așa apare Belgica, un club care trebuia să devină principalul punct de distracție din întreg orașul, un parteneriat de afaceri între cei doi frați, un pas înainte pentru Jo și o eliberare din cotidian pentru Frank.
Iar după numai câteva săptămâni, Belgica devine un succes.

Trailer Belgica

Dacă te interesează cinematografia europeană, este aproape imposibil ca numele Felix Van Groeningen să nu ți se pară cunoscut. Mai întâi, a atras atenția publicului interesat de festivaluri cu The Misfortunates. Iar trei ani mai târziu, în 2012, a lansat The Broken Circle Breakdown, un film care a ajuns nominalizat pentru Oscarul pentru cel mai bun film străin.

Acum, aflat la cel de-al cincilea film din cariera sa de regizor, Van Groeningen a inserat și în Belgica exact aceleași ingrediente pe care le regăsim în celelalte filme ale sale: dramă și comedie, o familie disfuncțională, alcool, muzică și droguri, oameni obișnuiți și un optimism rezervat.

Poate că Belgica devine popular, dar viețile celor doi frați se complică destul de mult. Și evident că este vorba despre femei, băutură, droguri și rock’n’roll (sau punk, sau electro, sau rock industrial). Frank își înșală soția și se comportă de parcă ar fi drogat tot timpul. Prietena lui Jo rămâne însărcinată, dar n-are de gând să păstreze copilul.

Van Groeningen jonglează cu o mulțime de personaje care iau decizii proaste. Însă, acestea nu declanșează niciun conflict relevant decât aproape de final. Numai că majoritatea spectatorilor s-ar putea să se plictisească de linia narativă monotonă și de clișeele mult prea prezente încât nu o să prindă finalul.

În The Broken Circle Breakdown, Van Groeningen a îndrăznit să experimenteze și a reușit să-i dea filmului viață. Belgica, însă, arată ca un film muribund, fără nicio direcție, exact ca Frank atunci când inspiră cocaină la micul dejun, la prânz și seara; în timp ce face sex sau când este cu copilul în brațe. Și nici interpretarea convingătoare a lui Stef Aerts, nici muzica (destul de bună) nu reușesc să-l trezească la viață.


Articol scris de