0
29 august 2013
 
 

Review > Cristina vs We’re the Millers


We’re the Millers este o altă producție americană care folosește pretextul drogurilor de pe tărâmul ideal mexican, pentru a crea dinamism și probleme. Este, de asemenea, o altă comedie “curată”, care, în ciuda intrigii, se detașează total de implicațiile negative ale consumului asupra personajelor.

Rose (Jennifer Aniston), David (Jason Sudeikis), Casey (Emma Roberts) și Kenny (Will Poulter) petrec weekendul de 4 iulie împreună, într-o experiență cu consecințe ințiatice. Altfel spus, un traficant de droguri, o stripperiță cu datorii, o puștoaică fugită de acasă și un adolescent virgin se împachetează sub ambalajul familiei perfecte plecate în vacanță și încearcă să îndeplinească sarcina de a transporta două tone de droguri într-o rulotă ticsită, deloc ieșită din tipare. Bineînțeles că începuturile scurtei conviețuiri sunt dificile – vagaboanta și tocilarul nu se au la suflet, iar părinții se tachinează afectuos. Tatăl de împrumut este cel din cauza căruia se întâmplă excursia, când i se fură o cantitate importantă de iarbă. Tot el este greu de temperat inițial și enervat de fiecare dintre ceilalți parteneri de călătorie, pentru ca, apoi, să o dea în bară și să fie el cel care caută acceptarea celorlalți.

Sunt multe momente amuzante, cele mai multe provenind din diferențele existente între tipologiile personajelor și reprezentând tot atâtea clișee tipice din comedii, dar momentele cu adevărat delicioase sunt puține și întrerupte de altele amorțite. Comedia se întinde destul de mult, la apropierea membrilor familiei Millers contribuind și celelalte personaje, ca factori externi necesari adâncirii conflictelor. Dintre toți, întâlnirea cu familia Fitzgerald potențează cel mai bine comicul situațiilor încurcate. Atmosfera este de gașcă, cu un limbaj colorat, plin de aluzii și scene cu conotații sexuale, fără artificii de natură tehnică în realizare.

De fapt, problema comediei We’re the Millers este previzibilitatea. Te urci în avion cu ei și îți dai seama cum se aranjează lucrurile până la final. Îți dai seama că traficantul cool duce lipsa afecțiunii familiale, stripperița cinică are potențial de mamă grozavă, adolescenta dură este, de fapt, sensibilă și emotivă, iar puștiul timid și stângaci reușește să se ia la bătaie și chiar să sărute câteva tipe. Dar dacă nu ai așteptări mari, nu ai cum să fii dezamăgit, mai ales că momentul de streaptease al lui Jennifer Aniston rămâne o secvență memorabilă, chiar dacă este ușor supraapreciat!


Articol scris de