M-am dus la filmul porno în 3D ca la pomul lăudat și am ieșit un pachet de nervi. Și nu că m-ar fi deranjat scenele grafice de sex la care asistasem timp de două ore, ci din cauza personajului principal masculin, pe care l-am găsit extrem de antipatic, cu probleme de temperament, mânat de gelozie și condus de impulsuri. Dar despre Love numai de bine, livrează ce a promis campania de marketing.
Murphy, un tânăr american venit să studieze regia de film în Paris, primește un telefon ciudat chiar în dimineața noului an de la mama fostei iubite, care îl întreabă dacă știe ceva de fata sa, dispărută de câteva luni. Așa începe o zi ploiasă în care Murphy își aduce aminte cu nostalgia indusă de o pastilă de opium de relația tumultoasă pe care a avut-o timp de doi ani cu frumoasa Electra. Rememorând momentele importante din istoria cuplului, spectatorii descoperă printr-o serie de flashback-uri, prezentate în ordinea inversă a întâmplării lor, anatomia unei relații care se destramă puțin câte puțin, la finalul căreia Electra ajunge într-un vârtej plin de droguri și alegeri proaste, iar Murphy blocat într-o altă relație pe care nu o dorește.
Având un montaj asemănător cu Irreversible, începând cu sfârșitul relației plin de țipete și înjurături și terminând cu începutul duios și plin de declarații semi-romantice pe care tinerii și le spun când sunt îndrăgostiți, filmul prezintă o relație pasională cu tot felul de experiemente sexuale menite să-i aducă pe cei doi mai aproape. Unele mai puțin controversate, cum ar fi deja banulul ménage à trois cu vecina de palier, altele mai discutabile, printre care și o întâlnire cu un transexual (scena care l-a convins pe domnul de vreo 60 de ani de lângă mine să părăsească sala).
De apreciat este curajul și profesionalismul actorilor principali, nici unul cu experiență foarte mare, care au interpretat scene de sex nesimulat într-un mod extrem de autentic și natural. De altfel, regizorul Gaspar Noé și-a ales actorii, inclusiv trioul principal, prin metode neconvenționale de casting, observând oamenii pe stradă sau prin baruri. Karl Glusman, care îl interpretează pe Murphy, este un tânăr actor american la început de carieră, ce a fost ales după un skype call; pe Aomi Muyock, Electra cea pasională, Noé a găsit-o la o petrecere, iar pe Klara Kristin, Omi vecina, a remarcat-o într-un club. Însuși regizorul joacă în film rolul fostului iubit al Electrei, proprietar de galerie, iar producătorul filmului, Vincent Maraval este polițistul care-i dă lui Murphy sfaturi de relație mai mult sau mai puțin potrivite.
Love este un omagiu adus intimității, iar regizorul susține că 3D-ul transmite mai multă emoție și oferă spectatorilor ocazia să se identifice mai ușor cu personajele, să simtă mai intens trăirile personajelor. De altfel, opțiunea pentru 3D a apărut la finalul pre-producției, când Noé a aflat că poate primi finanțare de la CNC pentru asta, declarație făcută în timpul conferinței de presă de la Cannes.
Mereu în încercarea de a provoca, regizorul insistă că intenția sa nu a fost să facă un film pornografic, ci unul în care să arate dragostea dintre doi oameni așa cum e ea, cu multe momente tandre, săruturi prin cafenele, partide de sex pasional, dar și întâlniri cu părinții, crize de gelozie, greșeli făcute la beție. În circuit festivalier din luna mai, odată cu premiera de la Cannes, filmul va fi distribuit în România începând cu 26 februarie 2016.
Mai puteți vedea Love vineri, 30 octombrie, la Cinema Studio, de la ora 23:20 într-o proiecție suplimentară la Les Films de Cannes à Bucarest. Biletele se pot cumpăra doar de la casieria cinematografului și costă 20 de lei. Accesul este permis doar celor peste 18 ani.