Review > saramon vs Rester Vertical

rester-vertical-review

În ultima vreme am început să încadrez filmele în trei categorii.

Sunt filmele acelea de la Hollywood, în care timp de trei ore eroii (mai mult sau mai puțin fantastici) se bat între ei sau cu personajele negative, pentru ca într-un final binele să învingă și totul să se termine cu certitudinea că ordinea s-a reinstaurat în Univers. Cel puțin, până la sequelul următor.

Apoi sunt filmele acelea de la Cannes, Berlin sau de la alte festivaluri, care încearcă să transmită o idee mai mult sau mai puțin filozofică și, pentru a ieși în evidență, nu ezită să se folosească de scene cât mai șocante / nonconformiste.

Și, în cele din urmă, sunt filmele acelea (de la Hollywood sau de pe la festivaluri) care nu au nevoie de eroi fantastici și nici de scene stridente pentru a-și transmite mesajul către spectatori. Și chiar funcționează.

Ei bine, Rester Vertical face parte din a doua categorie.

Trailer Rester Vertical

Regizorul și scenaristul Alain Guiraudie pune laolaltă mai multe secvențe, unele metaforice, altele suprarealiste, și, cu siguranță, încearcă să transmită un mesaj, însă pare într-o continuă căutare a unei idei coerente pe care nu reușește să o găsească până la finalul celor 100 de minute.

Damien Bonnard îl interpretează pe Léo, un scenarist aflat în pană de inspirație și care se plimbă printr-un ținut cam părăsit de prin Franța. La un moment-dat, întâlnește un tânăr pe marginea drumului – Yoan (Basile Meilleurat) – pe care-l întreabă dacă n-ar vrea să joace într-un film. Tânărul răspunde sec: Nu. Dar bineînțeles că nu va fi ultima dată când îl vedem pe Yoan în acest film.

Un alt personaj întâlnit de Léo este Marie (India Hair). Aceasta păștea oile, când Léo o abordează și fără prea multe discuții cei doi trec direct la sex. Nu trece mult timp și apare și un copil, a cărui naștere Guiraudie alege să ne-o prezinte în amănunt. Marie suferă de un fel de depresie post-natală, își ia ceilalți doi copii și pleacă să locuiască singură.

Din acest moment, dacă s-ar fi urmat o structură narativă obișnuită, probabil că filmul s-ar fi îndreptat spre o dramă de familie, dar Alain Guiraudie nu e adeptul unei structuri obișnuite, Guiraudie vrea umor negru, vrea fantezie fără logică, vrea sex și vrea să șocheze fără un scop anume.

Îl reîntâlnim pe Yoan, facem cunoștință cu un bărbat în vârstă (Christian Bouillette) de care se pare că Yoan are grijă, ascultăm ceva Pink Floyd și suntem martorii unei scene de eutanasiere asistată. Iar la un moment-dat aveam impresia că mă uit la un film cu zombi.

Rester Vertical e ca un basm modern, dar fără prea multă logică și fără niște personaje de care să te poți atașa. Iar la final apar și lupii. Probabil, enervați de atâta plictiseală.


Filmul Rester Vertical a rulat în cadrul Les Films de Cannes a Bucarest și, în prezent, nu are un distribuitor pentru România.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *