Să lămurim un lucru încă din start: Foxcatcher nu este un film prost, ci unul mediocru și suficient de șmecher încât să te păcălească, dacă nu ești atent, și să ajungi să-l confuzi cu unul bun.
Directorul de imagine Greig Fraser are un rol important și numai prin câteva griuri și nuanțe reci reușește să creeze atmosfera și tensiunea necesare unei asemenea drame.
Regizorul Bennett Miller (de care cel mai probabil ai auzit după ce precedentele sale două filme – Capote și Moneyball – au fost nominalizate la Oscar), de asemenea, își face treaba destul de bine, urmărindu-și personajele îndeaproape, cu (prea multă) răbdare, transformând minimalismul într-o claustrofobie care te prinde captiv în poveste.
Cu toate acestea, ceva nu funcționează; fie la nivelul scenariului (scris de către E. Max Frye și Max Futterman), fie la nivelul regiei.
Foxcatcher pleacă de la o poveste reală. Mark (Channing Tatum) și David Schultz (Mark Ruffalo) sunt doi frați care au câștigat medalii de aur la disciplina lupte libere, din cadrul Jocurilor Olimpice din 1984. Însă, acum, la trei ani distanță, Mark nu stă deloc bine cu banii, trăiește de pe urma unor discursuri, pentru care este plătit cu 20 de dolari, în timp ce David este antrenor și are o familie.
Trailer Foxcatcher
John Du Pont (Steve Carell), un bogat om de afaceri, se oferă să-i ajute pe cei doi frați să se pregătească pentru Mondiale și, mai apoi, pentru următoarea Olimpiadă. Mark acceptă pe loc. David este mai sceptic și refuză oferta pentru că nu vrea să-și pună familia pe drumuri.
Pornind de la această premisă, scenariștii E. Max Frye și Max Futterman au încercat să transpună pe ecran relația dintre afaceristul John Du Pont și cei doi frați Schultz. Inițial, John se poartă ca un tată față de Mark, îl îmbărbătează și-i spune că acum e momentul să iasă din umbra fratelui său mai mare și să dovedească ce poate face de unul singur. Însă, mai apoi, îl inițiază în consumul drogurilor și îi știrbește autoritatea când îl aduce în tabăra de pregătire pe fratele acestuia, care refuzase oferta inițial.
Foxcatcher ar fi putut fi o poveste frumoasă și emoționantă despre dragostea de frate, despre compromisuri și despre dorința de a ieși din umbra mamei (în cazul lui John) sau a fratelui mai mare (în cazul lui Mark). Dar nu reușește să fie decât un film superficial și mult prea calculat, un tutorial video de peste două ore despre cum se face un film de Oscar, în loc să fie acel film de Oscar.
Foxcatcher – conferința de presă de la Cannes 2014
Verdict: 2/5
Filmul Foxcatcher a fost văzut în cadrul celei de-a cincea ediții a festivalului Les Films de Cannes à Bucarest.