0
24 octombrie 2014
 
 

Review > saramon vs Fury

fury-review
fury-review

Undeva pe la începutul celui de-al doilea act, este o scenă în care David Ayer, cel care a scris și a regizat Fury, se dă de gol și dovedește că nu ia deloc în serios acest film. După o bătălie în care au fost uciși mai mulți nemți, americanii se instalează într-o casă aproape părăsită. Don ‘Wardaddy’ Collier, interpretat de Brad Pitt, și Norman Ellison (Logan Lerman) intră într-un apartament unde se ascundeau două femei, mamă și fiică. Toată pregătirea acelei scene te duce cu gândul la un porn ieftin, dar se termină cu o dragoste la prima vedere.

Fury are acțiunea plasată spre finalul celui de-al doilea război mondial și urmărește bătăliile la care ia parte un batalion de tancuri aflat sub comanda sergentului Wardaddy. Acesta are în echipă numai personaje stereotipice, așa cum se obișnuiește în filmele de război, pentru a lăsa loc de ceva umor și acțiune. Boyd ‘Bible’ Swan (Shia LaBeouf) este tipul credincios, care în 8 scene din 10 apare citind; Michael Peña interpretează un mexican, pe numele său: Trini ‘Gordo’ Garcia; Grady ‘Coon-Ass’ Travis (Jon Bernthal) este tipul pus mereu pe harță și iute la mânie; iar Norman Ellison este un tânăr dactilograf, antrenat să scrie 60 de cuvinte pe minut, dar care n-a venit în război pentru a ucide oameni.

Ce-i reușește lui Ayer este să arate (dacă mai era nevoie) că războiul e urât, e grotesc, e violent și, de multe ori, absurd. Dar nu ne spune nimic nou. Și pentru că-și dă seama că nu poate aduce vreo noutate, soluția sa este să exagereze până la extrem. Astfel că vedem mâini spulberate, picioare distruse, oameni care-și pierd capul – la propriu, trupuri făcute una cu noroiul, scene care ar trebui să trezească în noi furie și indignare. În schimb, nu transmit nimic. Nu transmit nicio emoție. Sunt scene goale, create pentru că așa este moda, create după un tipar, pentru că producătorii de la Hollywood consideră că publicul vrea violență. Violență la kilogram. Iar Hollywood-ul există pentru a-i satisface nevoile publicului.

Trailer Fury

În filmul lui David Ayer nu există nimic moralizator, deși totul se vrea îndreptat în această direcție. Nu vedem decât o mână de oameni bucuroși să ucidă alți oameni. Iar Fury parcă ar vrea să spună că acest lucru este greșit, dar, de fapt, glorifică violența prin fiecare scenă.

Singurul lucru pozitiv la acest film este imaginea, realizată de Roman Vasyonov. Întunecată și sumbră, aceasta redă exact atmosfera potrivită, care te-ai fi așteptat să fie amplificată de scenariu, regie și interpretări. Însă, dacă actorii își fac treaba, Ayer nu vrea să facă un film, ci doar un spectacol ipocrit.

Înainte de lansarea lui Nymphomaniac, au apărut multe discuții pe tema lansării acestuia în cinematografe. Însă filmele ca Fury nu atrag oameni la fel de revoltați. Sexul e greșit. Violența e bună.

Verdict: 1/5


Articol scris de