Trebuie s-o spun încă de la început: Leos Carax e un impostor. Cum altfel poţi numi un regizor care îţi oferă un film fără absolut nicio logică, un film care nu-ţi transmite nicio emoţie, dar pe care majoritatea criticilor l-au catalogat drept o capodoperă?
Este atât de uşor să păcăleşti criticii în ziua de azi! Nu trebuie decât să le arăţi un film fără sens şi vor pica de acord cu toții că este o capodoperă, că este o operă de artă şi, dacă eşti de o altă părere, înseamnă că nu ştii să apreciezi arta.
În cazul acesta, recunosc că nu mă pricep la artă şi, chiar dacă Holy Motors ar fi capodopera despre care vorbesc toţi criticii de film importanţi, pentru mine, nu este decât o risipă de timp şi încercarea reuşită a lui Leos Carax de a se da important fără să aibă nimic de spus.
Totuși, despre ce este vorba în Holy Motors? E greu de descifrat, dar haideţi să vă spun cam ce se întâmplă. Un tip (actor, cred!), Mr Oscar, jucat destul de bine de Denis Lavant, se urcă într-o dimineaţă într-o limuzină albă, iar şoferul său, Celine, o femeie interpretată de Edith Scob, îi spune că are nouă programări.
Mr Oscar se deghizează într-o cerşetoare şi coboară din limuzină făcând… ceea ce face o cerşetoare. După câteva minute, revine în limuzină, se îmbracă într-un costum cu tot felul de luminiţe şi merge la următoarea întâlnire.
Aici, după ce face nişte mişcări de arte marţiale, mimează un act sexual cu o tipă îmbrăcată într-un costum asemănător.
Pentru a treia întâlnire, Mr Oscar devine un fel de monstru nebun, în persoana lui Monsieur Merde (teleportat din secțiunea regizată de Carax în filmul Tokyo), străbate un cimitir unde pe toate pietrele funerare stăteau inscripţii de genul „Visit my website…”, ajunge la şedinţa foto a unui fotomodel, interpretat de Eva Mendes, îi muşcă degetul unei asistente, o răpeşte pe tipa fotomodel şi o duce undeva prin canalele subterane, se dezbracă complet şi se culcă în poala ei, lăsând vederii spectatorilor o erecţie cât se poate de explicită.
Şi astea nu sunt decât primele trei întâlniri. Nimic nu are sens, însă Carax nici nu vrea să aibă. Fiecare scenă este construită astfel încât să fie cât mai ciudată şi să şocheze cât mai mult.
Însă, poate că dacă ne întoarcem la începutul filmului, când ne găsim, dintr-o dată, într-o sală de cinema şi privim nişte spectatori care se uită apatic la ecran, începem să desluşim oarecum mesajul pe care Carax încearcă să-l transmită. Iar dacă revenim şi la numele personajului interpretat de Lavant, Mr Oscar, lucrurile devin şi mai clare.
Unul dintre momentele bune din film
http://www.youtube.com/watch?v=ga794Gsgiwk
Privit astfel, Holy Motors devine un omagiu adus cinema-ului, care ne satisface nevoia de poveşti şi ne hrăneşte fanteziile, oricât de ciudate ar fi acestea.
Însă, cinema-ul înseamnă, în primul rând, emoţie, fără acest element nefiind decât o succesiune de imagini pe un ecran. Ceea ce-i lipsește filmului regizat de Leos Carax.
De asemenea, poate că prin felul în care Mr Oscar se metamorfozează cu ocazia fiecărei întâlniri din agendă, Holy Motors încearcă să vorbească și despre destinul actorului, care are șansa de a trăi o mulțime de vieți într-una singură.
Sau poate că vrea să ne atragă atenția asupra felului în care sunt construiți oamenii; cu toții ne transformăm într-o altă persoană în funcție de împrejurări.
Dar oricare ar fi mesajul pe care vrea să-l transmită, îi lipsește coerența și acel ingredient secret care să-l facă să fie mai mult decât o serie de imagini pe un ecran.
Există şi câteva lucruri care mi-au plăcut la Holy Motors: din punct de vedere vizual, este fascinant şi plin de culoare, iar scena în care Oscar se întâlneşte cu o colegă (care pare că face acelaşi lucru ca şi el), interpretată de Kylie Minogue, o femeie pe care o iubeşte (cred, pentru că în filmul acesta nu poţi fi sigur de nimic şi, cu foarte rare excepţii, nici nu-ţi mai pasă), a fost aproape să mă păcălească şi să mă facă să cred că Leos Carax chiar poate spune o poveste coerentă.
verdict: 2/5