La exact 30 de ani de la ultimul Mad Max, George Miller revine la franciza care l-a transformat dintr-un medic într-un regizor cu influență la Hollywood. Iar, de regulă, astfel de reveniri nu sunt deloc de bun augur. În plus, mă gândeam înainte de-a vedea filmul că acesta este regizorul care, în ultimii 10 ani, nu s-a ocupat decât de seria de animație Happy Feet. Așadar, întrebarea era cum ar putea George Miller să-l readucă la viață pe Mad Max, după 30 de ani, timp în care legile filmului de acțiune s-au schimbat total iar el a stat departe de această lume. Și, la naiba!, ce răspuns mi-a dat Miller prin Mad Max: Fury Road. Două ore de curse cu mașini într-o lume post-apocaliptică, un coșmar care-ți place tot mai mult cu cât avansează, o poveste în care, de multe ori, cuvintele sunt de prisos, totul pe un ritm de chitare și tobe fenomenal.
Într-o epocă în care filmele de acțiune tind să aibă povești din ce în ce mai complicate încât te pierzi prin multitudinea de intrigi, Mad Max: Fury Road este simplu de urmărit. Tom Hardy i-a luat locul lui Mel Gibson și este noul Max Rockatansky. Acesta este capturat de Immortan Joe (Hugh Keays-Byrne), șeful Citadelei. Joe îi ține sub control pe ceilalți din Citadelă cu ajutorul unei armate de soldați, cărora le-a promis o viață plină de glorie după moarte, în Valhala, și punând stăpânire pe rezervele de apă.
Max ajunge sursa de sânge a lui Nux (Nicholas Hoult), un războinic rănit, și, astfel, este târât într-o cursă nebună.
Mad Max: Fury Road – „George Miller” Featurette
Dar punctul forte al filmului este Furiosa (Charlize Theron). Ea este cea care aduce tensiune și emoție în film. Da, emoție. Pentru că Miller vrea acțiune, dar și persoane, nu personaje, vrea explozii, dar și conexiuni inter-umane.
Furiosa face și ea parte din armata lui Immortan Joe, numai că acum decide să scape de sub autoritatea lui și să le ajute să evadeze și pe cele cinci soții ale lui Joe, interpretate de Zoe Kravitz, Rosie Huntington-Whiteley, Riley Keogh, Abbey Lee, Megan Gale şi Courtney Eaton. Într-un film obişnuit, acestea ar fi fost adăugate doar de decor, dar Mad Max: Fury Road nu este un film obișnuit.
Forțat de situație, Max se aliază cu Furiosa și caută o cale de scăpare, iar soluția salvatoare este, surprinzător, întoarcerea în Citadela de unde tocmai fugiseră.
Nux este alt personaj interesant de urmărit, iar Nicholas Hoult reușește să-l facă uman.
Poate că nu întotdeauna are logică și dialogurile lasă de dorit, dar poți ignora detaliile astea. George Miller le ignoră uneori și face din Mad Max: Fury Road cel mai bun film de acțiune din ultimii ani. Miller ține povestea sub control tot filmul, impunându-i un ritm care crește treptat, fără să caute, însă, punctul culminant într-o violență exagerată, ci prin implicare emoțională.
Muzica lui Junkie XL, imaginea lui John Seale, montajul realizat de Jason Ballantine și Margaret Sixel, nimic din toate acestea nu cred că ar fi putut ieși mai bine.
George Miller s-a întors și genul de acțiune a căpătat un nou film de referință: Mad Max: Fury Road poate fi considerat deja un clasic.
Trailer Mad Max: Fury Road
verdict: 4/5
Pingback: Prin blogosfera cinefilă (11 – 17 mai 2015) | Recenzii filme si carti
Pingback: Prin blogosfera cinefilă (18 – 24 mai 2015) | Recenzii filme si carti