0
29 ianuarie 2015
 
 

Review > saramon vs Mommy

mommy-cronica
mommy-cronica

Din când în când se întâmplă să văd un film ca Mommy, unul care, în mod normal, m-ar fi enervat prin lipsa de subtilitate, sau poate m-ar fi indignat din cauza limbajului folosit, sau poate mi-ar fi displăcut din cauza acelui format pătrățos al imaginii la care a recurs regizorul canadiano-francez. Și, totuși, în ciuda tuturor acestor elemente, pe care, în cazul altor filme, le-aș numi dovezi ale unei pretențiozități stilistice evidente, Mommy a reușit să mă țină aproape și să-mi capteze toată atenția pe parcursul tuturor celor 139 de minute.

Xavier Dolan ia o poveste despre o mamă și fiul ei și o transformă într-o experiență unică.

Steve (Antoine-Olivier Pilon) este fiul Dianei (Anne Dorval). Fusese închis într-un centru de detenție pentru minori, după ce incendiase un local. Suferă de ADHD, ceea ce-l face să devină violent brusc, momente în care nu se mai poate controla. Acum, însă, Diana – o mamă puțin atipică – decide să-și ia copilul acasă.

Probabil că Diana arată de peste 50 de ani, dar felul în care se îmbracă, atitudinea, comportamentul, încă mai sunt, uneori, ale unei adolescente. De multe ori, pare incapabilă să-și stăpânească fiul, dar nu vrea să renunțe la el.

La un moment-dat, intră în viața celor doi o vecină. Kyla (Suzanne Clement) obișnuia să fie profesoară, însă, din cauza unor probleme de vorbire, a considerat că o pauză de un an i-ar fi de ajutor. Are un copil și un soț acasă, dar începe să petreacă tot mai mult timp cu Steve și Diana.

Xavier Dolan, despre Mommy

Dolan nu-și menajează deloc personajele, nu există fericire fără un gust amar în povestea lui. În clipele când toți cei trei sunt împreună, există veselie, există armonie și există speranță, speranță că lucrurile vor fi bine, că problemele financiare vor fi depășite, că Steve se va vindeca. Atunci, există muzică și imagini panoramice. Dar acestea nu durează prea mult.

Xavier Dolan ia o poveste despre o mamă și fiul ei și o transformă într-o poveste despre singurătate, despre iubire, despre teamă, despre sacrificiu și despre renunțare.

Steve și Diana sunt doi oameni singuri care s-au regăsit și niciunu n-ar mai vrea să-i dea drumul celuilalt. E puțin egoism în fiecare, pentru că dragostea implică egoism. Iar la Dolan, dragostea înseamnă și suferință.

Xavier Dolan ia o poveste despre o mamă și fiul ei și o transformă într-un film cu trei personaje prinse în capcana propriilor vieți. Iar formatul 1/1 al imaginii amplifică acest sentiment. Muzica e folosită pentru evadarea din realitate, dar e doar o iluzie. Nu se poate evada din filmul lui Dolan.

Mommy este intens, personal și mă face foarte curios despre ce ne va pregăti pe viitor acest regizor canadiano-francez.

Trailer Mommy

Verdict: 4/5


Articol scris de