Review > saramon vs Omul pasăre

Omul pasăre este fără suflet. Dar nu Mihăiță Nicolae, cel căruia cunoscuții îi spun Mami și despre care este vorba în acest documentar, ci ”omul pasăre” al lui Alexandru Mavrodineanu, cel care a regizat acest film.

Se vede că Mami are o pasiune pe care o duce până la obsesie, vrea să zboare și nimic altceva nu-l interesează. În aer, se simte în largul său. Jos, pe pământ, este deranjat de doctorii care încearcă să-i arate că a îmbătrânit, de corpul său care nu-l mai ascultă ca altădată și de regulile pe care trebuie să le respecte. Sus, trăiește. Jos, încearcă să supraviețuiască.

Lui Mami nu pare să-i pese de convențiile sociale. Este un om dintr-o bucată și spune direct ce gândește, fără ocolișuri.

Filmul îl urmărește pe Mihăiță Nicolae în tentativa sa de a câștiga pentru a zecea oară Campionatul național de planorism. Îl urmărește acasă, în cantonament și în timpul concursului. Îl urmărește, însă, cu răceală și, uneori, fără un scop anume.

Este o diferență imensă între determinarea lui Mami, care știe ce vrea și cum să facă să obțină ceea ce-și dorește, și regia acestui film, stângace și indecisă.

Despre film

Omul pasăre este cel de-al 11-lea documentar realizat de HBO Europe în România. Filmul regizat de Alexandru Mavrodineanu și coregizat de Mihai Grecea va debuta la HBO, joi 23 octombrie, începând cu ora 20:00, putând fi urmărit, de asemenea, și pe HBO GO.

Mihai Grecea, despre momentul în care i s-a propus acest documentar

Momentul în care Alexandru Mavrodineanu, prieten cu Mami și fost elev de-al său, a venit în decembrie 2012 să mă întrebe cum mi s-ar părea un film despre Mami, mi-a răsturnat perspectiva. Prin perdeaua de fum care îl înconjura pe erou, am început să-l descopăr pe omul Nicolae Mihăiță. Cu Alex făcusem echipă bună pe teritoriul aeronautic, așa ca am primit cu optimism propunerea de a face împreună un film despre cel mai în vârstă pilot activ din România.

Alexandru Mavrodineanu, despre Mami

Îi admir și îmi place să îi susțin pe cei care în lupta zilnică reușesc să încline balanța înspre pasiune și bunăvoie. Mami, după părerea mea, este un exemplu aproape didactic de un asemenea om, aproape un arhetip, și dorința mea este ca aceste modele să fie împărtășite cu un public cât mai larg. Poate că un procent dintre spectatori, fie el cât de mic, se va simți inspirat sau va prinde curaj să facă ce îi sugerează sufletul, îmbogățind astfel societatea cu un spirit mai liber.