1
28 septembrie 2014
 
 

Review > saramon vs Planșa

Plansa-review
Plansa-review

Observ o avalanșă de filme noi românești în ultima vreme. Aproape că nu trece o săptămână fără să se mai lanseze câte unul. Ceea ce, în principiu, nu-i un lucru rău. Problemele apar, însă, după vizionare.

În Planșa, Bogdan Ivașcu dă de pământ cu toate regulile de bun simț ale unui scenariu și se ascunde în spatele ideii de film independent, făcut cu resurse limitate și cu buget redus. Totuși, bugetul nu ar trebui să te împiedice să scrii o poveste cu un fir narativ logic, în care personajele să pară mai mult decât niște pioni ce sunt mutați din punctul A în punctul B fără nicio motivație anume.

Filmul lui Gheorghe Andrei nu are suspans, nu are tensiune, nu are niciun element care să-l facă pe spectator să continue vizionarea dincolo de primele 10 minute. Iar orice producător profesionist i-ar fi putut spune acest lucru. Însă, dintr-un motiv sau altul, Dan Chișu a ales să sprijine un proiect care nu are șanse nici la premiile festivalurilor și nici să ajungă printre favoritele publicului.

Mara – Summer Delight, videclipul oficial, cu imagini din filmul Planșa

Anda (Olimpia Melinte) este studentă în primul an la Marină și, abia sosită în Constanța, decide să se înscrie la un club de scrimă. În București, făcuse floretă, dar se pare că antrenorul de aici, interpretat de Horia Gheorghe, tatăl regizorului (care chiar este antrenor de scrimă și nu actor, iar acest lucru se vede), are un principiu și nu pregătește sportivi decât pentru spadă. În cele din urmă, îi este încredințată lui Alex (Silvian Vâlcu), care-i devine antrenor și, mai apoi, prieten.

Restul filmului este o combinație de scene de la antrenament și timelaps-uri. Bogdan Ivașcu și Gheorghe Andrei par atât de grăbiți să ne spună o poveste în care nu se-ntâmplă nimic încât sar de la o scenă la alta, parcă dorind și ei ca totul să se termine cât mai repede.

Singurul lucru care scoate filmul dintr-o inerție de-a dreptul enervantă este introducerea personajului Mircea, jucat de Marian Adochiţei, care se presupune că ar trebui să fie iubitul Andei. Dar nimic din gesturile lor, când sunt împreună, nu trădează acest fapt. Totuși, spuneam că Mircea scoate filmul din inerție pentru că furnizează ocazia unui conflict. Anda petrece tot mai mult timp cu Alex, în timp ce Mircea este lăsat pe dinafară. Triunghiul amoros clasic.

Planșa reprezintă debutul în lungmetraj al lui Gheorghe Andrei, așadar ar fi fost normal să aibă câteva defecte. Dar, în acest caz, cele câteva defecte s-au multiplicat ajungând să cuprindă întreg filmul, fiind tot mai greu să observi elementele bune, precum interpretarea Olimpiei Melinte, regia lui Gheorghe Andrei sau muzica originală semnată de Paul Ilea.

Verdict: 1/5


Articol scris de