Welcome to Sommerton, oraşul în care nu se întâmplă nimic şi în care cea mai mare realizare a unui poliţist este să salveze o pisică dintr-un copac. Dar lucrurile nu mai pot rămâne aşa. Şeriful Ray Owens, interpretat de Arnold Schwarzenegger, tocmai şi-a luat câteva zile libere iar Gabriel Cortez (Eduardo Noriega), şeful unei grupări mafiote, a evadat în timpul transferului la o altă închisoare federală şi plănuieşte să treacă graniţa în Mexic exact prin Sommerton, acest orăşel uitat de lume.
The Last Stand reprezintă primul film în limba engleză al regizorului sud-coreean Jee-woon Kim (cunoscut pentru I Saw the Devil sau The Good, The Bad, The Weird) dar şi revenirea într-un rol principal a lui Arnold Schwarzenegger.
Poate că a mai îmbătrânit, poate că nu mai are energia din urmă cu 10-20 de ani, dar a rămas acelaşi actor de acţiune care captează atenţia spectatorilor şi face dintr-un film un spectacol.
În copilărie, unii l-au avut erou pe Batman, probabil, alţii pe Superman, eu, însă, eram fan Schwarzenegger. Îi ştiam pe de rost toată biografia. Ştiam de câte ori a devenit Mr. Universe şi că este de origine austriac şi nu german cum îi auzeam pe unii susţinând. Mi-a luat ceva timp până să învăţ să-i scriu corect numele în întregime, dar într-un final am reuşit.
La un moment-dat, a intrat în politică, iar apariţiile sale în filme au devenit pasagere, câteva cameo-uri ici-colo.
A-l revedea într-un film ca The Last Stand, unde îl interpretează pe personajul central, a însemnat o întoarcere în timp, la nişte vremuri în care tot ce voiam să văd erau desene animate şi filme cu împuşcături. Sau cu arte marţiale.
Un film de acţiune din zilele noastre are neapărat nevoie de umor, aşadar mă aşteptam să văd câteva scene amuzante şi în noul film al lui Jee-woon Kim, însă nimic nu m-a pregătit pentru o asemenea revărsare de comedie şi de bună dispoziţie.
La volanul unui Corvette ZR-1, cu o ostatică în maşină şi cu o armată de oameni bine înarmată, Cortez se îndreaptă în viteză spre Sommerton, unde se construieşte un pod special pentru ca el să poată trece în Mexic. Cortez însuşi distruge un întreg echipaj SWAT, care se îndrepta spre acest orăsel. Prin urmare, şeriful Owens se vede nevoit să se bazeze doar pe ajutoarele sale.
Oamenii din jurul şerifului sunt, cu toţii, personaje tipice, pe care le vezi în mai toate filmele de acţiune, astfel că nu-ţi va fi greu să te familiarizezi cu ele.
Avem poliţistul dolofan şi comod (Luis Guzmán), poliţistul tânăr, dornic de ceva mai multă acţiune (Zach Gilford), poliţista (Jaimie Alexander) îndrăgostită de un „bad guy” (Rodrigo Santoro) şi, evident, tipul ăla amuzant (Johnny Knoxville), care nu i-a nimic în serios şi pentru care totul e o joacă.
Poate că, la nivelul scenariului, filmul suferă de mici scăpări de logică, dar regia şi montajul fac o echipă atât de bună încât aproape că nu ai timp să le observi sau chiar dacă o faci, treci repede peste.
Acesta este cinema-ul care-mi place! Entertainment şi nimic mai mult.
Înainte de The Last Stand, nu mai văzusem niciun film de Jee-woon Kim, dar acum abia aştept să fac o incursiune în filmografia acestuia şi, bineînţeles, nu-i voi rata proiectele viitoare. Ceea ce vă doresc şi vouă.
verdict: 4/5
Si eu m-am distrat copios la film. Nu este mare arta, dar este un film amuzant si relaxant. Daca pana si de Johnny Knoxville mi-a placut…
Și eu care credeam că-ți plac numa animațiile… și Star Trek :P
The Last Stand, tittlul spune tot! Batranul Schwarzenegger s-a intors pe marile ecrane si ghici ce? nu pe un ecran 3D ! Bravo! Eu spun un mare DA acestui film, bring on the action !