N-am văzut Happy End, primul film al lui Radu Potcoavă, însă Cuscrii, cel de-al doilea lungmetraj din portofoliul său, mi s-a părut o tentativă eșuată de comedie, în care nici regia n-a funcționat, nici scenariul și nici interpretările n-au fost prea reușite.
L-am descoperit pe Radu Potcoavă prin 2012, odată cu scurtmetrajul Tatăl meu e cel mai tare, lansat în calupul Hot Shorts, alături de alte două scurtmetraje: În film la nașu’, de Cristina Iacob, și Bora Bora, de Bogdan Mirică. Și spuneam atunci că filmul lui Potcoavă este cel mai solid dintre cele trei.
Și dacă m-a dezamăgit cu Cuscrii, iată că Vara s-a sfârșit este o realizare cu mult mai bună.
Mircea (Nicholas Bohor) și Alex (Dan Hurduc) sunt doi copii care se întâlnesc din întâmplare și ajung să petreacă împreună o bună bucată din vacanța de vară. Alex e venit de la București în acest orășel de pe malul Dunării, unde ar fi trebuit să se întâlnească cu tatăl său. Dar acesta nu mai poate veni. Ca un fel de răzbunare, Alex se gândește să-și însceneze răpirea și, pentru asta, îi cere ajutorul lui Mircea. Și abia de aici încolo începe acțiunea cu adevărat.
Sunt multe lucruri în neregulă la Vara s-a sfârșit, dar dacă le ignori pentru o clipă, descoperi o dramă cu accente de thriller care-ți va menține atenția vie până la final.
Radu Potcoavă, despre „Vara s-a sfârșit”
Mircea e tipul acela liniștit, care nu vorbește dacă nu e întrebat, fără hobby-uri care să implice socializare, dar pasionat de astronomie. Își ascultă părinții și nici nu-i trece prin cap să ia parte la ceva care implică cel mai mic dram de pericol. Nu neapărat pentru că nu ar vrea, ci pentru că îi este teamă de aventură, îi e teamă de necunoscut, preferă confortul locurilor cunoscute și activitățile în care nu te poți răni. Însă totul se schimbă când îl cunoaște pe Alex.
Radu Potcoavă a amplasat acțiunea filmului în 1999, în preajma eclipsei totale de soare, de pe 11 august. Iar atmosfera acelor vremuri a fost redată fidel, deși nu cred că a necesitat foarte multă muncă, din moment ce cele mai multe scene au loc fie pe la periferia orașului, fie în apartamentul în care locuiește familia lui Mircea. Dar atunci când cei doi copii ies prin oraș, recunoști fără efort detalii ale acelui timp.
Alex e tipul acela (care se crede) șmecher; obișnuit cu stilul de viață bucureștean, se plictisește repede într-un orășel mic precum Cernavodă. E puțin neverosimilă prietenia pe care acesta o leagă cu Mircea, dar nu imposibilă. Alex poartă șapcă și tricou cu sigla lui Chicago Bulls, deși probabil că nici nu auzise de echipa aceasta și nici nu era interesat de NBA, dar, hei!, aceștia erau anii ’90 în România. Ascultă ”muzică cu prostii”, după cum definește mama lui Mircea hip-hop-ul, și se dă cu bicla. Alex e total opusul lui Mircea.
Vara s-a sfârșit nu reușește să creeze tensiunea psihologică pe care mi-aș fi dorit-o. Când personajele mănâncă, Potcoavă e preocupat să scoată din cadru masa cu mâncare, recurgând uneori la niște cadre cel puțin ciudate. Ca în multe alte filme românești, finalul e lăsat deschis, un lucru care devine tot mai enervant. Există multe lacune de logică în scenariul scris de Cristina Bîlea. Dar Vara s-a sfârșit e un film în care un puști de 13 ani te convinge să te revezi pentru câteva clipe copil din nou și să te întrebi cum ai fi reacționat tu, îți readuce în minte nostalgia după anii ’90, nu te plictisește și poate da naștere la niște discuții interesante după vizionare.
Pingback: Prin blogosfera cinefilă (1 – 7 mai 2017) | Recenzii filme si carti