0
17 decembrie 2017
 
 

Review > saramon vs Star Wars: The Last Jedi

star-wars-the-last-jedi-review
star-wars-the-last-jedi-review

Star Wars: The Last Jedi e un film straniu. Straniu – pentru că pe de o parte îi admir îndrăzneala lui Rian Johnson de a lua niște decizii majore în acest episod VIII, iar pe de altă parte nu pot să nu rămân dezamăgit de ritmul mecanic în care bifează cu rapiditate tot ceea ce și-a propus.

Nu sunt un fan Star Wars. Mă uit la fiecare episod care apare ca la orice alt film, așteptând să găsesc o poveste bine-scrisă și niște personaje cu care să empatizez. Nu mă interesează războiul început acum vreo 40 de ani și care continuă (și probabil va mai continua câteva decenii de acum încolo). Și de fiecare dată găsesc o poveste interesantă, distractivă. Și chiar dacă personajele devin din ce în ce mai schematice, un film Star Wars este oricând mai vizionabil decât orice film cu super-eroi (exceptând, poate, Guardians of the Galaxy).

Deși Kylo Ren (Adam Driver) n-a reușit să-i convingă pe mulți dintre fanii Star Wars, după The Last Jedi mi se pare cel mai bine conturat personaj. De fapt, singurul personaj care prinde viață, singurul personaj complex, singurul care îți dă impresia că chiar gândește și acționează și simte din proprie inițiativă și nu doar pentru că așa scrie în scenariu. Nu știu ce pregătește viitorul pentru Rey (Daisy Ridley), dar Kylo Ren e singurul personaj în care am găsit un conflict între bine și rău. Pentru o clipă, Rian Johnson pare că și-a dat seama că nimic nu este complet alb sau complet negru, că, de fapt, trăim într-o lume gri, în care binele se întrepătrunde cu răul și fiecare dintre noi alegem o tabără sau alta în funcție de moment, de stare și de împrejurări.

Nu știu exact care-i treaba cu Rey, cine sunt părinții ei și în ce direcție o va lua, dar s-a dovedit a fi un personaj destul de neinteresant.

BB-8, C-3PO și R2-D2 sunt și ei acolo. Chiar dacă doar BB-8 apare mai mult de 5 minute în tot filmul. În plus, apar alte creaturi, alte animăluțe și un nou robot (căruia nu i-am aflat încă numele).

Cei care formează Rezistența sunt, probabil, unii dintre cei mai lipsiți de strategie luptători văzuți vreodată pe ecran. Iar Prințesa Leia dovedește spre final că se poate număra printre cei mai aroganți conducători.
Însă nici cei din Primul Ordin nu gândesc prea mult.

The Last Jedi este un film straniu pentru că e distractiv până la un punct, până începi să-l iei un pic mai mult în serios și încerci să înțelegi logica fiecărei scene. Rian Johnson combină și comprimă o mulțime de fire narative într-un film de 150 de minute. Bifează fiecare idee și trece rapid mai departe.

Dacă tot ceea ce vrei este un film de acțiune, cu multe scene de bătălie, cu câteva faze comice și cu câțiva roboți, atunci Star Wars: The Last Jedi este filmul pe care-l cauți. Dacă vrei ceva mai complex, caută în altă parte.


Articol scris de