0
26 aprilie 2013
 
 

Timishort 2013 > Prima zi


Este limpede: Timishort Film Festival este iubit mult de timişoreni. Dovada sunt oamenii de aseara. Cel puțin unul din trei aveau o plasuţă cu numele festivalului, o insignă cu sigla sau măcar un flyer cu programul pe cele patru zile. Să mai spun de zâmbetele celor care se aflau în faţa cinematografului?

Aşa se explica şi că filmul de deschidere a reuşit să umple sala şubredă a cinematografului Timiş. Însă filmul ales nu ştiu dacă a şi fost o decizie bună din partea staff-ului pentru un start bun pentru că o parte din public a părăsit sala înainte de încheierea lui. Am să încerc să vă şi explic de ce.

Baladă cu Genesis şi Lady Jaye este portretul lui Genesis Breyer P-Orridge, artist controversat şi deschizător de drumuri în domeniul muzical, şi al colaboratoarei sale carismatice, Lady Jaye, centrat pe transformările sexuale îndrăzneţe prin care a trecut cuplul pentru proiectul lor numit Pandrogyne.

Am încercat să găsesc un răspuns pentru care o parte dintre cinefili au părăsit sala la filmul de deschidere. Mă număr şi eu printre ei. Cred că Baladă cu Genesis şi Lady Jaye se deschide prea mult faţă de public şi ajunge până în punctul în care te sperie şi-ţi provoacă repulsie. Subiectul reuşeşte să ridice de mirare sprâncene, dar şi să dezguste cu ciudăţenii sexuale şi comportamente deviate.

Una peste alta, documentarul şi-a făcut treaba şi a provocat discuţii aprinse pe subiect. Dacă asta şi-a dorit regizoarea Marie Losier, atunci munca ei nu a fost în van şi şi-a îndeplinit obiectivele.

Ziua de deschidere şi-a revenit rapid cu primul calup de scurtmetraje internaţionale. Cele care au reușit să iasă în evidenţă sunt: Iubire Bâlbâită (Franţa), Mila Caos (Germania, Cuba) şi Praf (Mexic, SUA).

Stammering Love sau Iubire Bâlbâită este povestea simplă şi sensibilă a unui puştan de 23 de ani cu probleme de vorbire. Tim este inteligent şi chiar arătos, dar asta nu-l ajută atunci când intră în discuţie cu o fată. Că să o cucerească pe Victoria, Tim trebuie să lege măcar două cuvinte. De apreciat în acest scurtmetraj este geniul de moment al regizorului, Jan Czarlewski, care reuşeşte să transpună atât de bine în imagini momentele penibile prin care trece Tim încât se resimţea în sala stânjeneală şi ruşinea de care se lovea în fiecare zi.

Sebastian este un adolescent de 17 ani ca oricare altul. Însă, în weekend, într-un show ilegal de travestiţi, el se transformă în Mila Caos şi cântă cu o naturaleţe de invidiat. Suferinţă lui profundă este cauzată de indiferenţa mamei sale care nu reuşeşte să înţeleagă schimbările prin care trece băiatul ei. Ceea ce este de apreciat în scurtmetraj este maniera regizorului de a aborda un subiect tabu într-o manieră sensibilă, însă fără să periclita din adevărul situaţiei.

Cel mai bun documentar al primei seri este Praf. Realizat după un caz real de dispariţie a unui copil din Ciudad de Mexico la începutul anilor `70, Praf reuşeşte să surprindă şi momentele politice tensionate din acea perioadă, să transmită emoţiile regizoarei Angela Reginato care-şi retrăieşte copilăria şi să fuzioneze imaginile de pe marele ecran până devin una în mintea noastră. Scurtmetrajul a fost realizat din filmări de amatori, filme educaţionale şi materiale originale realizate pe peliculă Super 8.

În concluzie: seara a fost salvată de filmele scurte şi cele trei pomenite sunt de văzut. Astăzi îmi propun să ajung la scurtmetrajele grupate sub numele de Austerity Measures şi la primul calup din cele aflate în competiţie naţională. Ne citim mâine!


Articol scris de