0
1 noiembrie 2010
 
 

Top filme favorite > Alexandru Maftei


În cazul în care te întrebi cine-i Alexandru Maftei, am să-ţi spun doar atât: “Bună! Ce faci?”
Încă nu ştii despre cine sau despre ce vorbesc? Nu-i nimic! Detaliez în continuare.
Alexandru Maftei a făcut în 1999 primul său film de lungmetraj: Fii cu ochii pe fericire – un film cu care a întâmpinat suficient de multe probleme pentru a-şi dori să renunţe la a mai face filme. Așa a ajuns să lucreze în publicitate. În 2006, a regizat serialul tv Lombarzilor 8, difuzat pe B1. Iar în decembrie 2006, a câștigat concursul CNC cu scenariul Bună! Ce faci? , pornit de la o idee a sa, dar scris de către Lia Bugnăr. Anul acesta, Bună! Ce faci? s-a materializat într-un film și a fost prezentat în avanpremieră la TIFF și, recent, la IIFF, unde publicul l-a primit cu mult entuziasm.

Zilele trecute am stat de vorbă cu Alexandru Maftei despre noul său proiect, despre filmul românesc și despre tinerii regizori români. Dar toate astea le vei putea citi mai spre finalul săptămânii, când vom publica interviul integral. Până atunci, iată ce filme îi plac celui ce s-a încumetat să facă ceva ce nu vezi prea des – o comedie romantică românească.

1. Amelie (2001), de Jean-Pierre Jeunet: pentru spiritul lui ludic, pentru căldura cu care e făcut, pentru că iubesc filmele de dragoste, pentru umor și inventivitate vizuală, pentru muzică, pentru felul în care te face să iubești Parisul.

2. Tigru și dragon/Wo hu cang long (2000), de Ang Lee – pentru că îmi place magia în cinema, pentru curățenia ancestrală a poveștii, pentru luptele-balet, în care luptătorii zboară.

3. Decalog (1989), de Krzysztof Kieslowski – pentru felul în care face simțită prezența Lui în povești simple, ale vieții de zi cu zi; pentru că a reușit să treacă dincolo de realitățile unei vieți în comunism și să arate ceva mai important oamenilor.

4. In the mood for love (2000), de Kar Wai Wong – pentru că explorează în adâncime o relație, pentru că e puțin melo, pentru construcția vizuală sensibilă și tandră, pentru muzică, pentru cei doi actori minunați.

5. Andrey Rublyov (1966), de Andrei Tarkovski – pentru felul profund în care viața iconarului rus ne relevă condiția artistului din toate timpurile.


Articol scris de